3 „Eu sunt iudeu, născut în orașul Tars din Cilicia. Dar am fost educat în acest oraș și am învățat de la Gamaliel toate lucrurile referitoare la legea mozaică moștenită de la strămoșii noștri. Și eu am fost la fel de dedicat lui Dumnezeu – exact cum sunteți voi acum!
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi.
3 „Eu sunt Iudeu, iar țara mea E Tarsul din Cilicia, Acolo eu fiind născut. Aicea, însă, am crescut, La voi deci, în astă cetate. Aici, le-am învățat pe toate Câte le știu eu, fraților, Căci am avut, învățător, Chiar pe Gamaliel, la care, Eu îi șezusem la picioare. Legea care fusese dată, Pentru ai noști’ părinți, odată, Cu de-amănutu-am învățat Și, plin de râvnă, m-am aflat, Pentru aceasta, precum voi Sunteți aici, astăzi. Apoi,
3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tàrsul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamalièl, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi.
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi.
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi.
Atunci regele David i-a chemat pe ghivoniți ca să le vorbească. Ghivoniții nu erau israelieni, ci niște supraviețuitori ai amoriților. Israelienii le-au jurat că le vor permite să trăiască; dar Saul, în pasiunea lui pentru (cauza celor numiți) Israel și (a celor numiți) Iuda, a vrut să îi extermine.
Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce profeții primeau învățătură, Elisei i-a zis slujitorului lui: „Pune acea mare oală (deasupra focului) și fierbe ciorbă pentru profeți!”
Oamenii au venit să verifice (informația primită) și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea sănătoasă. Atunci ei s-au speriat.
Decizia trimisă prin ei avea următorul conținut: „Apostolii, prezbiterii și frații, pentru frații dintre celelalte națiuni care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia: salutări.
În urma auzirii mesajului lui, au glorificat pe Dumnezeu și au zis lui Pavel: „Ai remarcat frate, câte mii de iudei au devenit credincioși. Și totuși, sunt foarte atașați de legea mozaică.
Pavel a spus: „Eu sunt iudeu, cetățean al orașului Tars din Cilicia. Deci sunt cetățean al unui oraș important. Te rog să îmi permiți să vorbesc acestei mulțimi de oameni.”
Pavel știa că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în fața tuturor: „Fraților, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranța că va fi o înviere a celor morți!”
Dacă ar recunoaște, ei știu și ar putea confirma despre mine că am trăit ca fariseu, conformându-mă celei mai stricte grupări a oamenilor noștri religioși.
Dar a fost între ei un învățător al legii mozaice din gruparea fariseilor, numit Gamaliel. El era apreciat de întregul popor. S-a ridicat în picioare între cei care formau Sanhedrinul și a cerut ca apostolii să fie scoși puțin din sală.
Exista un loc de închinare numit „Sinagoga oamenilor liberi”. În această clădire se adunau evrei care proveneau din Cirena și din Alexandria. Împreună cu alți iudei din Cilicia și din Asia, aceștia au inițiat o dispută cu Ștefan.
Atunci Iahve i-a zis: „Pleacă și du-te pe strada care se numește «Dreaptă». Acolo să cauți în casa lui Iuda pe cineva numit Saul și care provine din Tars. Acum el se roagă;
Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam și fiind dintre urmașii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens.
Astfel, dacă ei se laudă că sunt evrei, același lucru îl pot pretinde și eu, pentru că sunt chiar evreu! Spun ei că sunt israelieni? Atunci și eu sunt! Pretind ei că sunt descendenții lui Avraam? Aceeași pretenție o am și eu!
În ce privește religia iudeilor, eu progresasem atât de mult în devotamentul pentru tradițiile strămoșilor mei, încât devenisem superior multor colegi care aveau aceeași vârstă ca mine.