Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 16:3 - Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâți de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; și mâncam pâine din abundență. Ne-ați adus aici, în acest deșert, ca să moară de foame toată această mulțime de oameni!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Fiii lui Israel le-au zis: „O, dacă am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne-ați adus în deșertul acesta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

3 „Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și copiii lui Israel le‐au zis: De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 16:3
32 Mawu Ofanana  

Atunci regele, foarte afectat, s-a dus în camera care era construită deasupra porții; și a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!”


Apoi Iov a început să vorbească blestemând ziua în care s-a născut.


pentru că nu a închis ușile uterului mamei mele și nu a ascuns necazul de ochii mei.


De ce i se dă lumină celui nefericit și viață celui care are amărăciune în suflet?


Erau flămânzi și însetați. Deveniseră epuizați în sufletul lor.


Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne pună masa în deșert?


Au mâncat toți pâine specială; și le-a trimis hrană până s-au săturat.


Apoi i-au zis lui Moise: „De ce ne-ai adus să murim în deșert? Oare nu (mai) erau (suficiente) morminte în Egipt? Ce ne-ai făcut după ce ne-ai scos din această țară?


Poporul stătea acolo însetat și protesta împotriva lui Moise, zicându-i: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să murim aici de sete împreună cu copiii și cu vitele?”


După mult timp, regele Egiptului a murit. Israelienii încă gemeau în situația lor de sclavi; și strigau după ajutor. Dumnezeu au auzit și a luat în considerare reacțiile de disperare pe care li le producea (evreilor) sclavia.


Și le-au zis: „Iahve să privească spre voi și să vă judece! Voi ne-ați făcut urâți înaintea faraonului și a reprezentanților lui. Astfel, le-ați pus sabia în mână ca să ne omoare.”


Nu s-au întrebat: ‘Unde este Iahve care ne-a scos de pe teritoriul Egiptului și care ne-a condus prin deșert printr-un pământ uscat și plin de gropi? Acela era un teritoriu al secetei, al umbrei morții. Nimeni nu trecea pe acolo; și nu era locuit de niciun om.’


Dacă veți zice: ‘Nu, ci vom merge pe teritoriul Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul goarnei și unde nu ne va fi nici foame; și vom locui acolo!’,


ci, să fii sigur că vom face exact ce am promis: vom arde tămâie reginei cerului și vom vărsa în cinstea ei sacrificii de băutură – așa cum am mai făcut atât noi, cât și strămoșii, regii și conducătorii noștri în orașele teritoriului numit Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam suficientă mâncare, eram fericiți și nu eram amenințați de niciun dezastru.


Cei omorâți de sabie sunt mai fericiți decât aceia pe care i-a distrus foametea. Afectați de foame, aceștia se sting din lipsa recoltelor de pe câmp!


Dacă Te comporți astfel cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Dacă am beneficiat de har din partea Ta, omoară-mă! Nu mă mai lăsa să asist la propriul meu dezastru!”


ci o lună întreagă – până vă va ieși pe nări. Și atunci vă veți dezgusta de ea; pentru că ați protestat împotriva lui Iahve care este în mijlocul vostru, zicând: ‘De ce am ieșit oare din Egipt?’»”


Toți israelienii au protestat verbal împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. Întreaga adunare le-a zis: „Ar fi fost mult mai bine dacă am fi murit pe teritoriul Egiptului sau în acest deșert!


De ce ne aduce Iahve în această țară? Ca să cădem omorâți de sabie? Soțiile noastre și copiii noștri vor ajunge prada lor! Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”


Nu îți este suficient că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne omori în deșert? Acum mai vrei să ne fii și stăpân?


A doua zi, întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul lui Iahve!”


și a protestat verbal împotriva lui Iahve și împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă; și ni s-a dezgustat sufletul de această mâncare fără nicio valoare!”


Pavel a zis: „Indiferent dacă se va întâmpla curând sau mai târziu, vă doresc tuturor ca Dumnezeu să vă ajute să fiți ca mine, cu excepția acestor lanțuri…!”


Considerați că aveți deja tot ce vă trebuie! Sunteți bogați! Ați ajuns să guvernați fără noi! Eu doresc să fiți stăpâni în adevăratul sens al cuvântului, ca să putem guverna și noi împreună cu voi.


Sper că veți accepta puțină nebunie din partea mea; și chiar vă rog să mă suportați!


Dimineața vei spune: «O, abia aștept să vină seara!»; iar seara vei spune: «O, ce bine ar fi dacă ar veni mai repede dimineața!» – din cauza terorii care îți va umple inima și a lucrurilor pe care le vei vedea cu ochii tăi.


Astfel, El te-a smerit, a acceptat să ajungi înfometat și te-a hrănit apoi cu mana despre care nu știați nimic: nici tu, nici părinții tăi – ca să te învețe că omul nu trăiește doar cu pâine, ci și cu orice cuvânt care provine din gura lui Iahve.


Iosua a zis: „Ah, Doamne, Tu care ești (adevăratul) Dumnezeu, de ce ai făcut ca acest popor să traverseze Iordanul? Ca să ne faci să ajungem la discreția amoriților și să fim distruși? Nu ar fi fost mai bine pentru noi să fi rămas pe celălalt mal al Iordanului?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa