4 pentru că atât eu cât și poporul meu am fost trădați ca să fim distruși, omorâți și exterminați. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut – pentru că acest lucru nu ar fi meritat atenția regelui!”
4 căci atât eu, cât și poporul meu am fost vânduți, ca să fim nimiciți, uciși și distruși. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului.
4 Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”
4 Căci eu și poporul meu suntem vânduți pentru a fi nimiciți, uciși și distruși, cu toate că, dacă am fi vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci [această] persecuție nu ar avea nicio valoare ca să fie deranjat regele”.
4 Căci eu și poporul meu suntem vânduți să fim nimiciți, înjunghiați și prăpădiți. Măcar dacă am fi vânduți să fim robi și roabe, aș tăcea, dar vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.”
4 Căci suntem vânduți, eu și poporul meu, spre nimicire, ucidere și pierzare. Dar dacă am fi fost vânduți ca robi și roabe, mi‐aș fi ținut limba, cu toate că potrivnicul n‐ar putea înlocui împăratului pierderea.
Deși aparținem aceluiași popor și fiii noștri sunt ca ai lor, constatăm acum că suntem determinați să ne dăm fiii și fiicele să meargă în sclavie… Câteva dintre fetele noastre au fost deja luate ca sclave. Nu putem să facem nimic (pentru schimbarea acestei situații); iar terenurile agricole și viile noastre aparțin altora!”
Scrisorile au fost trimise prin curieri spre toate provinciile regelui. Ele vorbeau despre distrugerea, omorârea și exterminarea tuturor iudeilor – tineri și bătrâni, copii și femei – într-o singură zi. Aceea era a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Scrisorile cereau și prădarea bunurilor lor.
Dacă regele aprobă, doresc să se scrie un decret care prevede ca ei să fie distruși; iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujitorilor mei, ca să fie puși în tezaurul regelui.”
Conform acestui decret, regele acorda iudeilor din fiecare oraș dreptul de a se aduna și de a-și apăra viața. Ei aveau și dreptul de a distruge, de a omorî și de a extermina orice armată, orice popor sau provincie care ar atenta la viața lor, a copiilor și a femeilor lor, intenționând să le acapareze averile.
Dar regele a fost informat despre acest plan și a poruncit în scris ca lucrurile rele intenționate de Haman împotriva iudeilor să se întoarcă împotriva capului lui. Și astfel, regele a decis ca Haman să fie spânzurat pe lemn: atât el, cât și fiii lui.
A decis să fie și trei supraveghetori-șefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era și Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă.
Iahve vorbește (din nou): «Pentru trei nedreptăți ale (poporu)lui (numit) Israel, ba chiar pentru patru, nu Îmi voi anula mânia (pe care o am împotriva lui); pentru că l-au vândut pe bani de argint pe acela care avea un comportament corect și l-au dat pe cel sărac pentru o pereche de sandale…
Dar dacă acel sclav își va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină.»; și dacă va începe să bată bărbații și femeile din subordinea lui, să mănânce, să bea și să se îmbete,
Iahve te va întoarce cu corăbiile în Egipt, pe drumul despre care îți spusesem: «Să nu îl mai parcurgi vreodată!». Acolo vă veți vinde dușmanilor voștri ca sclavi și ca sclave; dar nu va fi nimeni interesat să vă cumpere…”