13 Scrisorile au fost trimise prin curieri spre toate provinciile regelui. Ele vorbeau despre distrugerea, omorârea și exterminarea tuturor iudeilor – tineri și bătrâni, copii și femei – într-o singură zi. Aceea era a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Scrisorile cereau și prădarea bunurilor lor.
13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și distrugerea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într-o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii adar, cât și confiscarea bunurilor lor.
13 În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.
13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prădeze bunurile.
13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile.
13 Și s‐au trimis scrisorile prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, copii și femei, într‐aceeași zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să le prade averile.
Conform poruncii regelui, mesagerii au dus scrisorile din partea lui și din partea conducătorilor în tot teritoriul numit Israel și în cel numit Iuda. În ele se spunea: „Israelieni, întoarceți-vă la Iahve care este Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Israel; iar El se va întoarce la puținii israelieni care au scăpat din mâinile regilor Asiriei!
pentru că atât eu cât și poporul meu am fost trădați ca să fim distruși, omorâți și exterminați. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut – pentru că acest lucru nu ar fi meritat atenția regelui!”
Atunci ea a zis: „Dacă regele consideră că este bine, dacă am acceptare din partea lui și dacă ce propun eu i se pare acceptabil regelui iar eu sunt agreată de el, doresc să fie scris un decret care să anuleze scrisorile concepute de agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fuseseră scrise ca să îi extermine pe iudeii din toate provinciile regelui.
În a douăsprezecea lună, adică în luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, când ar fi trebuit să se pună în aplicare porunca și decretul regelui – chiar în ziua în care dușmanii iudeilor așteptau momentul să îi extermine – situația s-a schimbat. Astfel, iudeii i-au dominat ei pe aceia care îi urau.
L-am trimis împotriva unui popor lipsit de respect față de Mine. I-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat, să îl prade, să îl jefuiască și să îl calce cu picioarele ca pe noroiul de pe drum.
Cei care nu au avut milă de alții (în viața lor trăită pe pământ), vor fi judecați (de Dumnezeu) fără să li se acorde milă. Dar mila (pe care a avut-o cineva) va fi un factor care va influența decizia finală la (acea) judecată.
Deci du-te și atacă-i. Distruge tot ce le aparține! Nu salva nimic; ci omoară bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii!»”
Doeg a omorât chiar și pe toți ceilalți care aparțineau familiilor de preoți din orașul Nob, tăindu-i cu sabia: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Toți au fost omorâți cu sabia.