32 Acesta să fie pentru voi un sabat al odihnei și să vă chinuiți sufletele, în ziua a noua a lunii, la apus, de la apus la apus, să vă sărbătoriți sabatul.
32 Acesta este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriți sufletele. Sabatul să fie celebrat din seara celei de-a noua zi până în seara următoare.”
32 Această zi, când va să vie, Vreau ca, Sabat, ea să vă fie – O zi-n care vă odihniți Și sufletele vă smeriți. A noua zi când va apune – Când înserarea se va pune – Până în seara următoare, Să țineți astă sărbătoare. Să prăznuiți acel Sabat Căci pentru voi el a fost dat.”
32 Aceasta să fie pentru voi zi de sărbătoare, zi de odihnă: să vă umiliți sufletele; în ziua a noua a lunii, din seara [aceasta] până în seara următoare, să faceți sărbătoarea voastră!”.
32 Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”
Și s-a întâmplat, că atunci când la porțile Ierusalimului începea să fie întuneric înaintea sabatului, am poruncit ca porțile să fie închise și am poruncit ca ele să nu fie deschise până după sabat; și pe unii dintre servitorii mei i-am pus la porți, ca să nu fie adusă nicio povară în ziua sabatului.
Fiindcă astfel spune Cel înalt și preaînalt care locuiește în eternitate, al cărui nume este Sfânt: Eu locuiesc în locul înalt și sfânt cu cel care de asemenea este al unui duh căit și umil, pentru a înviora duhul celui umil și pentru a înviora inima celor căiți.
Să rânduiesc celor ce jelesc în Sion, să le dau frumusețe în locul cenușii, untdelemnul bucuriei în locul jelirii, îmbrăcămintea de laudă în locul duhului de apăsare; să fie numiți pomi ai dreptății, sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.
Și acesta să vă fie un statut pentru totdeauna, în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, să vă chinuiți sufletele și să nu faceți deloc nicio lucrare, nici cel din țara voastră, nici străinul care locuiește temporar printre voi;
De asemenea în ziua a zecea a acestei a șaptea luni să fie o zi a ispășirii, aceasta să fie o adunare solemnă, sfântă pentru voi; și să vă chinuiți sufletele și să aduceți ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.
Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Așa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii.