Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 9:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iată că Domnu-Și va întinde Al Său braț și îl va cuprinde. În mare-l va zvârli, pe loc, Și îl va arde-apoi, cu foc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Iată, însă, că Stăpânul îl va lua în stăpânire, îi va prăbuși puterea în mare și va fi distrus de foc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Dar să știți că Iahve îl va lua în proprietatea Lui. Îi va prăbuși forța în mare și va fi consumat de foc!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Iată, Domnul o va lua în stăpânire, va nimici în mare armata ei și ea va fi devorată de foc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare și el însuși va fi ars cu foc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Iată, Domnul va pune stăpânire pe el și va lovi puterea sa în mare și va fi mistuit de foc.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 9:4
14 Mawu Ofanana  

Comorile ce-s câștigate Lucrând nedrept, nu-ți folosesc Căci repede se risipesc; Dar de la moarte izbăvește Neprihănirea. Îngrijește


Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,


Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,


Cu toții au găsit cu cale A-ți face-un cântec plin de jale Și zic: „Ajuns-ai nimicit Tu care fost-ai locuit De către oamenii cei care Știau călători pe mare! O vai, cetate întărită, Care pe mare-ai fost vestită, Pentru că fost-ai cunoscută Drept tare și foarte temută! Vai! Iată că au nimicit-o Cu toți cei care-au locuit-o Și care groază răspândeau În cei cari împrejur erau!


Negoțul tău cel mare – iată – Care s-a-ntins și a crescut, De silnicie te-a umplut, Încât căzut-ai în păcat. De-aceea, fost-ai aruncat Din muntele lui Dumnezeu, De unde te pusesem Eu, În mijlocul pietrelor care Luceau cu o putere mare.


Prin multele tale păcate, Prin nedreptățile-arătate În marea ta negustorie, Spurcate au ajuns să fie Locașurile tale sfinte. De-aceea-ți spun, să iei aminte, Pentru că din al tău mijloc, Voi face ca să iasă foc. El te va mistui – să știi – Până cenușă ai să fii, Chiar înaintea tuturor Celor care te înconjor.


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Vei fi de moarte secerat Și-n groapă fi-vei aruncat, Asemenea celor împunși De lovituri, care, străpunși Fiind, se prăbușesc și mor Chiar în mijlocul mărilor.


Iată, la ai lui Iuda fii, Am să îi vând pe-ai voști’ copii, Să-i vândă-apoi – la rândul lor – Neamului Sabeenilor, Cari e un neam îndepărtat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.


De-aceea, foc o să se lase Peste ale Tirului case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”


Tot Ascalonul va vedea, Ce soartă, Tirul va avea Și fi-va tare-nspăimântat. Prinsă de-un mare tremurat, Gaza va fi atunci. La fel, Ecronul tremură și el, Căci de rușine s-a umplut Acel în cari s-a încrezut. Pieri-va cel ce-i așezat În Gaza ca și împărat, Iar Ascalonul – negreșit – N-o să mai fie locuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa