Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 9:16 - Biblia în versuri 2014

16 Acela care, tot mereu, Le este Domn și Dumnezeu – Atunci – o să le dea scăpare, Pentru că ei sunt turma care Cuprinsă-i în poporul Său Și-i va scăpa de orice rău!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Domnul, Dumnezeul lor, îi va salva în ziua aceea, ca pe turma poporului Său. Asemenea pietrelor unei coroane, așa vor străluci deasupra țării Sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Dumnezeul lor care se numește Iahve, îi va salva în acea zi – pentru că ei sunt turma poporului Său! Vor străluci deasupra țării Sale ca pietrele unei coroane!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Domnul Dumnezeul lor îi va mântui în ziua aceea ca pe o turmă a sa, ca pietrele de diademă vor străluci pe pământul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Domnul Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său, căci ei sunt pietrele cununii împărătești, care vor străluci în țara Sa!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și Domnul Dumnezeul lor îi va mântui în ziua aceea ca turma poporului său, căci vor fi ca pietrele unei cununi ridicate peste țara sa.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 9:16
25 Mawu Ofanana  

Să știți că Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. El ne-a făcut. Suntem ai Lui: Turma pășunii Domnului.


Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.


Apoi, iei două pietre care Sunt de onix. Pe fiecare, Să sapi numele fiilor


Iată-L că cu putere vine! Porunci, în al Său braț, El ține. Iată, cu El e plata Lui, Iar răsplătirea Domnului Merge-n ‘naintea Sa. Pe urmă,


Rubinul, am găsit cu cale, Să-mbrace zidurile tale, Iar porțile ți le croiesc Din pietre scumpe și-ți podesc Ocolul, doar cu nestemate, Cu măiestrie așezate.


Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.


Neamuri, la tine, au să vină Să meargă în a ta lumină, Iar împărații vor căta Să umble-n strălucirea ta.


În mâna Domnului, cea tare, Vei fi cunună lucitoare. Tu ai să fii o-mpletitură, O-mpărătească legătură, În mâna celui cari, mereu, E al tău Domn și Dumnezeu.


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


Căci Iacov e răscumpărat, De Domnul care l-a scăpat Din mâna neamului acel Ce-a fost mai tare decât el.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez!


Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.


„Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi, Voi sunteți ale Mele oi” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Puterea cârmuirii Lui Va fi puterea Domnului, Puterea Celui cari, mereu, Îi este Domn și Dumnezeu. În liniște-au să locuiască, Căci El o să Se proslăvească Până la marginile care Acest pământ întins le are.


Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”


În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”


Atuncea tu, Zorobabel – Cari fiu îi ești lui Șaltiel Și rob al Meu – vei fi luat, Pentru că te voi fi păstrat Ca pe-o pecete, căci ales Ai fost, de Mine. Te-am cules Eu, cari sunt Domn al tuturor” – A zis Domnul oștirilor.


„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”


De-aceea, zic Eu: turmă mică, Tu, niciodată, să n-ai frică, Fiindcă ești a Tatălui Și-ți dă Împărăția Lui.


Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa