Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 9:13 - Biblia în versuri 2014

13 Arc am să-Mi fac din Iuda, iată, Iar Efraim Îmi e săgeată. Sioane, scol pe ai tăi fii, Căci la ai Greciei copii, În contră, am să-i pun să stea! Te fac precum e sabia Unui viteaz, biruitor!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Căci Mi-l încordez pe Iuda ca pe un arc, iar pe Efraim îl potrivesc ca pe o săgeată. Îi voi ridica pe fiii tăi, Sionule, împotriva fiilor tăi, Iavane, și te voi face ca sabia unui viteaz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Mi-l încordez pe Iuda ca pe un arc, iar pe Efraim îl potrivesc ca pe o săgeată! Sion, îi voi ridica pe fiii tăi; și te asigur, teritoriu al Greciei, că aceștia vor veni împotriva fiilor tăi. Pe tine, Sion, te voi face ca sabia unui luptător remarcabil!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 L-am încordat pentru mine pe Iúda, am umplut arcul cu Efraím. I-am făcut să se ridice pe fiii tăi, Sión, împotriva fiilor din Iaván și te-am pus ca sabia unui viteaz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc și iau pe Efraim ca săgeată și voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Căci mi‐am întins pe Iuda, am umplut arcul cu Efraim; și voi deștepta pe fiii tăi, Sioane, împotriva fiilor tăi, Grecio, și te voi face ca o sabie de viteaz.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 9:13
31 Mawu Ofanana  

Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat. El este Stânca mea cea vie, Cari mă deprinde-n bătălie.


În gura lor fie – mereu – Doar lauda lui Dumnezeu, Ținând sabia pregătită Pe două laturi ascuțită,


Viteaz războinic, te arată Și-ncinge-ți sabia pe dată – Podoaba și cu slava ta.


O gură, El Mi-a dăruit, Precum o sabie vădită Că este bine ascuțită. Cu umbra mâinii Lui, de-ndată, M-a învelit; ca o săgeată, Bine-ascuțită, M-a făcut Și-n tolba Lui, loc, am avut.


„Ciocan mi-ai fost tu, iar apoi, Mi-ai fost unealtă de război. Prin tine, neamuri am zdrobit Și-mpărății am nimicit.


Cum au ajuns a fi priviți Fiii aleși și prețuiți, Care sunt ai Sionului! Cum sunt priviți, azi, fiii lui, Aceia care se vădeau Că precum aurul erau! Ca niște vase, azi, ei sânt – Vase făcute din pământ – Ca o lucrare, așadar, A mâinilor unui olar!


Proroci, pentru al vost’ popor, Dintre-ai voști’ fii am ridicat. Și Nazirei, apoi, v-am dat, Din rândul tineretului, Din mijlocul poporului. Nu e așa, copii pe care Neamul lui Israel îi are?” – Spusese Domnul… „Însă voi,


Izbăvitorii se arată Și pe Sion suie-a lor ceată, Să judece țara pe care Esau în stăpânire-o are. Dar cât despre împărăție, A Domnului ea o să fie.”


Domnul, iar eu am întrebat: „Ce vor să facă-aceștia, oare?” El mi-a răspuns: „Ei sunt cei care Vin ca să sperie – negreșit – Coarnele ce l-au risipit Pe Iuda, de n-a cutezat Nimeni să mai fi ridicat Capul. Fierarii vor tăia Coarnele-acestea – vei vedea – Căci ele-s ale tuturor Popoarele neamurilor, Cari împotrivă doar, au stat, Țării lui Iuda, ne-ncetat, Să-i risipească pe acei Cari sunt locuitori ai ei.”


Pe cap, să vă mai puneți voi, Al mântuirii coif apoi, Și-n mâini, sabia Duhului Să fie arma orișicui – Căci ea este acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.


Lupta cea bună, m-am luptat Și-am isprăvit de alergat, Căci eu, cu toată sârguința, Într-una, am păzit credința.


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Cu sabia care ieșea Din gura Celui ce ședea – Pe calul Său cel alb – călare, Au fost uciși toți ceilalți care, În oastea fiarei, s-au aflat, Iar păsările i-au mâncat.”


Scrie-i la îngerul pe care Biserica-n Pergam, îl are: „Iată ce spune, pentru tine, Cel care-n stăpânire ține O sabie deosebită, O sabie ce-i ascuțită Pe două părți asemenea, Două tăișuri, având ea:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa