Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 9:11 - Biblia în versuri 2014

11 Sioane, pentru tine-apoi, Am să-ți scot prinșii de război Din groapa-n care au căzut, În care, apă, n-au avut. Îi scap pe cei cari prinși îți sânt, Doar pentru al tău legământ, Pe care l-ai pecetluit Cu sânge, când l-ai întocmit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Cât despre tine, datorită sângelui legământului Meu cu tine, îți voi elibera captivii din groapa fără apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ție(, ca popor al Meu,) îți spun că datorită sângelui legământului Meu ratificat cu tine, îți voi elibera captivii din groapa fără apă!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Cât despre tine, datorită sângelui alianței cu tine, îi voi trimite pe cei legați ai tăi din groapa în care nu este apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Însă, cât pentru tine, Sioane, din pricina legământului tău pecetluit cu sânge, voi scoate pe prinșii tăi de război din groapa în care nu este apă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Cât pentru tine, prin sângele legământului tău am dat drumul celor încătușați ai tăi din groapa în care nu este apă.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 9:11
32 Mawu Ofanana  

În urmă, unde aș putea Să merg eu, cu rușinea mea? Tu ai să treci drept un mișel, Printre toți cei din Israel. Vorbește-i împăratului Întâi, și cere voia lui; Căci dacă te va asculta, Se va-nvoi să fiu a ta.”


Iar dacă tu, mereu, vei vrea Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține negreșit Tot ceea ce am poruncit Și vei păzi legile mele Veghind necontenit la ele,


Ca astfel să-l îndepărteze De groapă și să-l lumineze Puternic, cu a celor vii Lumină. Da. Asta s-o știi!


Prin al Tău mare ajutor – Din locuința morților – Sufletul meu s-a ridicat. Doamne, viață din nou, mi-ai dat, Pentru că Tu m-ai scos afară Dintre cei care se-ndreptară Spre groapă, morții aruncați.


Și din mocirlă-apoi m-a scos, Din hăul cel întunecos Al gropii fără fund în care Pieirea doar, sălaș, își are. Pe stâncă-n urmă, m-a suit Și pașii mi i-a întărit.


S-asculte pe săraci, El știe Și nu nesocotește-apoi Pe cei cari prinși sunt, de război.


Moise, cu sânge, a stropit Poporul și-astfel a vorbit: „Sângele-acesta e al lui – Este al legământului – Pe care Domnul l-a-ncheiat Și care e întemeiat Pe vorbele ce s-au rostit, Pe care eu vi le-am citit.”


Aceștia vor fi strânși apoi, Vor fi luați prinși de război Și au să fie-ntemnițați În gherle, unde-or fi lăsați Mai multe zile-nlănțuiți, ‘Nainte de-a fi pedepsiți.


Totuși, poporul s-a vădit Că e prădat și jefuit! Toți zac, în peșteră, legați, Sau sunt în temniță-nfundați. Cu toți au fost lăsați să cadă, Jefuitorilor drept pradă Și nu mai este nimenea Care scăpare să le dea! Nimeni nu zice: „Dă-napoi!” – Deci, jefuiți dar, cât vreți voi!


Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.


Să spui prinșilor de război: „Haideți, ieșiți – acum – și voi!” Celor ce-n beznă sunt aflați, Ai să le spui: „Vă arătați!” Pășune, ei vor fi avut, Pe drumuri. Loc, pentru păscut, Pe toate coastele-o să fie.


Curând, cel ce-i încovoiat Sub fiare, fi-va dezlegat. În groapă, n-o să putrezească, Nici pâinea nu o să-i lipsească.


Nu va seca. Ai tăi, apoi, Au să ridice ziduri noi, Peste ruine și vor pune Pietre pe temelii străbune. Vei fi numit drept „Dregător Al tuturor spărturilor”. Vei fi, de oameni, înțeles, Drept „cel ce drumurile-a dres, Făcând ca țara părăsită Să fie iarăși locuită.”


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


Ți-ai măcinat a ta gândire, Cu gânduri ce sunt cu privire La vremurile viitoare, Cari după ăst timp vor apare. Cel care tainele le știe, A vrut să îți arete ție, Ce o să fie-n viitor.


„E al Meu sânge. El e pus, Să întărească, pe pământ, Acuma, noul legământ. Se varsă, pentru mulți, spre-a lor Iertare, a păcatelor.


„Beți toți din ea”, le-a zis Iisus, „E al Meu sânge. El e pus Să întărească, pe pământ, Acuma, noul legământ, Și pentru mulți, va fi vărsat.


Atuncea, cel bogat strigă, Către Avram, și îl rugă: „Părinte-Avrame, te îndură – Că mi-e uscată limba-n gură, De când mă chinui, în văpaie – Pune-l pe Lazăr, să-și înmoaie, Degetu-n apă – să grăbească – Să vină să mă răcorească!”


Când au sfârșit ei, de mâncat, Iisus, paharul, a luat, Iar după ce l-a dăruit Discipolilor, le-a vorbit: „Paharu-acesta, pe pământ, Înseamnă un nou legământ, Ce-n al Meu sânge s-a-ntrupat, Căci pentru voi, este vărsat.”


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


Același lucru, El avea Să-l facă-apoi, când a luat Paharul, și a cuvântat: „Cupa aceasta, pe pământ, Arată noul legământ Care, acum, s-a încheiat, În al Meu sânge. Ne-ncetat, Faceți ăst lucru, când veți bea, Din el, spre pomenirea Mea.”


Dar tu rămâi, aici, cu Mine, Căci Eu am să le dau – prin tine – Porunci și rânduieli și legi. Tu trebuie să le-nțelegi Și să-i înveți să le-mplinească, În țara ce au s-o primească.”


Dacă așa s-ar fi-ntâmplat, Atunci, oare, n-ar fi-ncetat Jertfele, când aceia care Le-aduc, se dovedesc în stare Să nu mai cadă în păcat, Căci jertfele i-au curățat?


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –


Deci, în Adânc, l-a aruncat – După ce-ntâi a fost legat – Și-n urmă, a pecetluit Intrarea, spre a fi oprit Astfel, ca-n următoarea mie De ani, în lume, să mai vie, Să nu-nșele cu-al său cuvânt, Popoarele ce-n lume sânt. După ce timpul hărăzit Ar fi trecut, el, negreșit, Pentru o vreme-ar fi urmat, Ca iar să fie dezlegat, Și un timp scurt, liber să fie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa