Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 8:22 - Biblia în versuri 2014

22 Popoare-atunci, nenumărate, Pe Domnul oștii au să-L cate, Căci în Ierusalimul Lui, Au să se roage Domnului!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Vor veni multe popoare și națiuni puternice să-L caute pe Domnul Oștirilor în Ierusalim și să stăruiască înaintea Domnului».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Vor veni multe popoare; și vor fi dintre cele cu o mare forță care se vor deplasa acolo să Îl caute pe Iahve, pe Dumnezeul Armatelor, în Ierusalim și să se roage Lui!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Vor veni popoare multe și neamuri puternice să-l caute pe Domnul Sabaót în Ierusalím și să îmbuneze fața Domnului”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Și multe popoare și multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oștirilor la Ierusalim și să se roage Domnului.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Da, multe popoare și neamuri puternice vor veni să caute pe Domnul oștirilor în Ierusalim și să facă cerere Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 8:22
18 Mawu Ofanana  

Fiara din trestii, înfricată, Precum și-a taurilor ceată Având alăturea de ei Pe ai popoarelor viței, Calcă-n picioare pe cel care, Plăcerea, în argint, își are. Popoarele care iubesc Războaiale, se risipesc!


În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


De Domnul, pe-acest munte, iată, Are să fie-nlăturată Marama ce acoperea Popoare și cari le-nvelea Pe neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ,


Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”


Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


El o să fie-Acela care Va judeca între popoare, Iar hotărârile luate Privesc neamuri îndepărtate. Din săbii, pluguri își vor face, Iar sulițele le-or preface, Apoi, doar în niște cosoare. Nu vor fi lupte-ntre popoare, Căci nu va trage sabia Nimeni, în contra altuia Și nu va fi-nvățat, apoi, Nimeni, să facă vreun război,


Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.


În urmă, toți aceia care Vor rămânea, dintre popoare, Au să se-ndrepte către voi, Căci la Ierusalim, apoi – An după an – ei au să vină Ca împreună toți să țină A corturilor sărbătoare Și să-I aducă închinare Celui care e așezat Pe scaunul de împărat, Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.


Aceia care se vădesc Că-ntr-o cetate locuiesc, Vor merge-n alta, să-i adune Pe toți și astfel le vor spune: „Haideți să mergem să-L cătăm Pe Domnul, Lui să ne rugăm! La Domnul oștilor, și voi Haideți, alăturea de noi!”


Scriptura, de asemenea, Mai dinainte ne spunea Că Dumnezeu are să poată, Pe Neamuri, ca să le socoată – Tot prin credința arătată – Neprihănite și-astfel, iată Că lui Avram, putea să-i spună, Atunci, această veste bună: „Să știi că neamurile-aflate În lume, binecuvântate Vor fi în tine, ne-ncetat, Căci tu credință-ai arătat.”


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Acolo, Neamuri au să vină Și au să umble în lumină, Iar împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Slava și cinstea lor – în ea – Să o aducă, vor putea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa