Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 7:13 - Biblia în versuri 2014

13 Când El chema, n-ați ascultat. De-aceea, zis-a Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când M-au chemat, la rândul Meu, N-am vrut ca să-i ascult, nici Eu,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n-am ascultat“, zice Domnul Oștirilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Când Eu i-am chemat, ei nu au ascultat. Astfel se va întâmpla că atunci când ei (Mă) vor chema, nici Eu nu îi voi asculta!” Acestea sunt cuvintele spuse de Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 „După cum s-a strigat, iar ei nu au ascultat, tot așa ei strigă, și eu nu-i ascult – spune Domnul Sabaót.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat ei”, zice Domnul oștirilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și a fost așa: precum el striga și ei n‐au vrut s‐audă, tot așa ei vor striga și nu‐i voi auzi, zice Domnul oștirilor.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 7:13
23 Mawu Ofanana  

Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


Dacă-și întoarce cineva Urechile, ca nu cumva S-audă ce se poruncește Prin lege, și se răzvrătește Nevrând legii a se supune, Scârbă-i chiar și-a lui rugăciune.


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”


„De-aceea, Domnul a vorbit În acest fel: „Vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire Peste popor și vor vedea, Scăpare, că nu vor avea. La Mine vor striga, speriați, Dar n-au să fie ascultați!


Tu, însă, să nu îndrăznești, Pentru popor să mijlocești. Cereri și rugăciuni, astfel, Să nu-Mi faci Mie, pentru el. Necazu-n gheare îl va ține Și o să strige către Mine, Dar Eu, Fața, mi-o voi ascunde, Pentru că nu vreau a-i răspunde.


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”


Și chiar dacă, poporului, Aceste toate-ai să le spui, N-o să te-asculte niciodat’. De strigi, să fii încredințat Că n-are a-ți răspunde el.


Un nor și Te-ai înfășurat În el, ca ruga înălțată De către noi, să nu străbată Până la Tine. Am văzut


Îmi zise: „Fiu al omului, Oamenii care au venit, Își poartă-n inimi – negreșit – Idolii lor. Ei dovedesc Cum că privirea-și pironesc Spre ceea ce-i face să cadă – Mereu – nelegiuirii, pradă! Și să Mă las Eu, de îndat’, De acești oameni, întrebat?


Îmi zise: „Fiu al omului, Bătrânilor lui Israel, Vorbește-le în acest fel: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Dar pentru ce oare-ați venit? Să Mă-ntrebați, voi ați dorit? Pe a Mea viață, Mă jur Eu” – A mai zis Domnul Dumnezeu – „Că nu am să Mă las, apoi, De a fi întrebat de voi”


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


Apoi, la Domnul, au strigat, Dar El, nici un răspuns, n-a dat. Strigătul lor nu va pătrunde Până la El, căci Își ascunde Fața, în vremile acele, Din pricină că fapte rele – Neîncetat – au săvârșit.


Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”


Sau cereți, dar nu căpătați, Căci, cu gând rău, voi vă rugați, Cu gândul ca să risipiți, Doar pe plăceri, ce dobândiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa