Zaharia 7:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Dar ei n-au vrut să ia aminte Când s-au rostit aste cuvinte: Urechile și-au astupat Și-au întors spatele, de-ndat’.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Dar ei au refuzat să asculte, și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să n-audă!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Dar ei au refuzat să asculte; și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să nu audă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Dar ei au refuzat să dea atenție, și-au întors spatele din neascultare, și-au astupat urechile ca să nu audă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele și și-au astupat urechile ca să n-audă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Dar ei n‐au voit să asculte și au întors un umăr răzvrătitor; și și‐au astupat urechile ca să n‐audă.

Zaharia 7:11 Mawu Ofanana

2 Cronici 33:10

Domnul, atuncea, a venit Și lui Manase i-a vorbit, Însă el nu L-a ascultat,

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Neemia 9:29

Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.

Exodul 10:3

Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!

Isaia 28:12

El îi zicea: „Iată dar, tihnă. Dați osteniților odihnă, Căci uite locul potrivit, Pentru odihnă rânduit!” Ei, însă, nu au ascultat

Isaia 46:12

Oameni cu inima vădită Precum că este împietrită! Voi – cei de pe cuprinsul firi, Potrivnici ai neprihănirii – La Mine, seama, să luați Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!

Isaia 6:10

Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”

Isaia 65:12

Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”

Ieremia 11:10

Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”

Ieremia 13:10

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!

Ieremia 17:23

Dar ei, însă, n-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Ci gâtul și-a înțepenit Și-nvățături nu au primit.

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Ieremia 19:15

„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”

Ieremia 35:15

Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!

Ieremia 36:31

Am să îl pedepsesc pe el Și pe urmașii lui, la fel. De-asemenea, îi pedepsesc Și pe cei care îi slujesc, Pentru că au păcătuit Și făr’delegi au săvârșit. Trimit necazuri peste ei, Precum și peste toți acei Cari în Ierusalim trăiesc Sau cari în Iuda locuiesc. Nenorocirile de care Le-am tot vorbit, fără-ncetare – Cu care i-am amenințat – Le-aduc asupra lor, de-ndat’!”

Ieremia 42:21

Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat Domnul, dar nu m-ați ascultat Și nici să faceți, nu ați vrut, Așa precum El v-a cerut.

Ieremia 44:16

„Nu o să-ți ascultăm solia! Nimic nu facem din ce spui Că e din partea Domnului! Nimic din ce ai spus la lume Că este-n al Domnului Nume, Nu o să facem! Noi voim,

Ieremia 5:21

„Ascultă dar, și ia aminte Poporule, care n-ai minte Și n-ai nici inimă, lipsit De văz și-auz deși-i vădit Că ai urechi, neîndoios, Și ochi, dar nu-ți sunt de folos!

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Ieremia 7:24

Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.

Ieremia 7:26

Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.

Ieremia 8:5

Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”

Езекиел 14:5

Să-i prind pe cei din Israel – Care de Mine au uitat Și care s-au îndepărtat Din pricina idolilor – Atunci, chiar în inima lor.

Езекиел 3:7

Cu toate-acestea, Israel Nu te va asculta defel, Căci el, de fapt, precum știu bine, Nu vrea a asculta de Mine. Casa lui Israel arată Că are fruntea încruntată, Iar inima îi e-mpietrită.

Езекиел 5:6

Dar el, acum, s-a dovedit Precum că este răzvrătit În contra legii Mele date Și a poruncilor lăsate; El s-a făcut mai vinovat, Decât cei care s-au aflat În jur, căci a nesocotit Legile ce le-am rânduit Și tot mereu a încălcat Poruncile ce le-am lăsat.

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Osea 4:16

Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

Țefania 3:2

Ea nu știe, seamă să țină – Nicicând – de glasu-acela care, O mustră pentru-a ei purtare Și nu se-ncrede-n Dumnezeu, Cel care îi e Domn, mereu.

Zaharia 1:4

Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”

Matei 13:15

Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.”

Fapte 7:51

Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!

Fapte 7:57

Mulțimea s-a înfuriat, Urechile și-a astupat Și, într-un răcnet îndrăcit, Asupra lui, s-a repezit, Împroșcând vorbe de ocară.

Evrei 12:25

Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește