Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Spre miazănoapte au pornit Caii cei negri. Au venit Și caii albi, în urma lor. Venit-a rândul cailor Care, bălțați, s-au dovedit. Spre miazăzi ei au pornit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Caii cei negri au ieșit, împreună cu carul lor, spre țara din nord, cei albi au ieșit după ei, iar cei tărcați au ieșit spre țara din sud.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Caii negri au plecat spre teritoriul din nord, cei albi au plecat după ei, iar cei care aveau pete de diferite culori au plecat spre teritoriul din sud.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Carul ai cărui sunt caii cei negri iese spre țara de la miazănoapte; și cei albi ies după ei și cei pagi merg spre țara de la miazăzi.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 6:6
14 Mawu Ofanana  

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


„Un steag, în urmă, căutați, Către Sion să-l înălțați. După aceea, să fugiți Fără ca să vă mai opriți! Căci de la miază noapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.


Atuncea, tot acest pământ – Și cerurile câte sânt, Alăturea cu toate cele Care se vor afla pe ele – Asupra lui, cu bucurie, Striga-vor și cu veselie Nespusă, pentru că zăresc Din miazănoapte cum sosesc, Grăbiți, pustiitorii lui, După cuvântul Domnului.”


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Când m-au uitat, eu am zărit, Din miazănoapte c-a venit Un vânt năpraznic, un nor gros Și-un snop de foc vijelios, Ce răspândea, fără-ncetare, În jurul său, lumină mare. În al ei mijloc se vădea A fi ceva care lucea, Putând a fi asemuită Cu o aramă lustruită, Ieșind din para focului, Aflându-se deasupra lui.


Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.


Acesta însă – mai apoi – O să pornească un război, Cu cel ce este împărat În miazăzi încoronat, Numai că el, în urmă, iară, O să se-ntoarcă-n a lui țară.


Când Mielu-a rupt pecetea care A treia e, la numărare, Altă făptură mi-a vorbit: „Vino și vezi!”, mi-a poruncit. Un negru cal s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, O cumpănă, în mâini, ținea Și cu aceasta cântărea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa