Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 6:11 - Biblia în versuri 2014

11 Argint și aur, tu adună, Din mâna lor. Fă o cunună, Din ceea ce o să se-adune. Pe cap, lui Iosua, i-o pune – Fiul lui Ioțadac – cel care E pus a fi drept preot mare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Să iei argint și aur, să faci cu ele o coroană și s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoțadak.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Să iei argint și aur, să faci cu ele o coroană și să o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoțadac.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 ia argint și aur și fă cununi și pune pe capul lui Iósue, fiul lui Iehóțadac, marele preot.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Da, ia de la ei argint și aur și fă cununi și pune‐le pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 6:11
18 Mawu Ofanana  

De la cel care, împărat, Era în Raba, a luat Cununa cea împărătească. Ea s-a vădit să cântărească – În aur – un talant. Avea Și pietre scumpe prinse-n ea. Apoi, cu ea, s-a-ncoronat David, în Raba, împărat, Și-n urmă, prăzi îmbelșugate Au fost luate, din cetate.


Astfel, dintre-ai preoților Feciori, unii se dovedeau, Femei străine, că aveau. Iată-i dar, pe acei bărbați Cari cu străine-s însurați: Dintre-ai lui Iosua-i cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are; Din frații săi: Maaseia, Eliezer, Ghedalia Și cu Iarib. Ei s-au legat


Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.


În calea lui Te-ai arătat Cu binecuvântări de sus, Cari fericire i-au adus. Cununi din aurul curat, Pe al său cap ai așezat.


Vei așeza, pe capul lui, Mitra. Apoi, în fața ei, Va fi tabla sfințeniei.


Apoi, din aurul curat, O tablă, ei au mai turnat Și o cunună-mpărătească, Pe care-aveau să scrijelească – Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează – Precum suna porunca Lui, Cuvintele: „Sfânt Domnului”.


Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”


Mitra, pe cap, i-a așezat Și, peste ea, i-a atârnat Placa de aur, încrustată. Apoi, în urmă, i-a fost dată Cununa sfântă-mpărătească. Astfel, putut-a să-mplinească Moise, tot ce i-a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.


În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:


În urmă, Domnul a trezit Duhul care l-a-nsuflețit Pe cel ce fost-a dregător Peste-al Iudeilor popor – Și se chema Zorobabel Fiindu-i fiu lui Șaltiel – Și pe-al lui Iosua, cel care Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea. De-asemeni, Domnul a trezit Și duhul care-a-nsuflețit Acea întreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Așa că toți lucru-au pornit Și-au început de-au construit Casa Domnului oștilor, Cari este Dumnezeul lor,


Fii tare dar, Zorobabel!” – Domnul a zis. „Și tu – la fel – Tu Iosua, acela care Ești fiul preotului mare, Cari Ioțadac este chemat! Te întărește, de îndat’, Și tu, poporule! Porniți Lucrul și Casa o zidiți, Pentru că Eu voi fi cu voi Și-am să vă însoțesc apoi!” – A zis, spre știrea tuturor, Cel care-i Domn al oștilor.


El (îngerul) mi-a arătat Pe marele preot, chemat Drept Iosua, stând în picioare – Atunci – în fața celui care Era Înger al Domnului, Și pe Satan, în dreapta lui, Voind ca să îl ocărască, Gata fiind să îl pârască.


Atuncea eu am îndrăznit Și-aste cuvinte le-am rostit: „Gândit-am că e bine – iată – Pe capul lui, mitră curată, Să se așeze!” I-au adus O mitră și pe cap i-au pus. Straie curate i s-au dat, Cu care fost-a îmbrăcat. În acest timp, în fața lui, Ședea Îngerul Domnului.


Cununi, atunci, vor mai avea Helem, Iedaia, Tobia, Precum și Hen, acel pe care, Țefania, fecior, îl are. Ăst fapt rămâne, peste fire, Drept un moment de amintire Căci o să-și aibă locul lui, Apoi, în Templul Domnului.


Însă, pe Cel cari, la-nceput, S-a arătat a fi făcut, Pentru puțin timp – ne-ndoios – Ca să se afle mai prejos Decât sunt îngerii de sus – Adică pe Hristos Iisus – Acum ni L-a înfățișat „Cu slavă-a fi încununat, Și-asemenea, cu cinste mare”, Din pricina morții, pe care, A suferit-o El; căci Lui, Prin harul Dumnezeului Cel viu, din ceruri, I S-a dat Din moarte, de a fi gustat Pentru noi toți. Deci, negreșit,


Precum e para focului, Așa erau și ochii Lui. Pe cap, cununi, El a purtat, Care erau de împărat. Un nume, scris, El mai avea, Pe care nimeni nu-l știa, Pentru că numele acel E cunoscut numai de El.


Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa