Zaharia 5:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Îngeru-a zis, privind la ea: „Aceasta e nelegiuirea Cari împânzit-a toată firea!” În urmă, s-a apropiat Și-un brânci, femeii, el i-a dat, Încât aceasta, am văzut, Cum că în efă a căzut. După aceea a luat Plumbul și-apoi l-a aruncat Pe gura efei și astfel Capac ajunse a fi el.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ El a zis: ‒ Aceasta este Răutatea. Apoi a împins-o înapoi în efă și a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ El mi-a zis: „Aceasta este «Răutatea»”. Apoi a împins-o înapoi în efă și a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ El a zis: „Aceasta este fărădelegea”. Și a aruncat-o în mijlocul efei. Apoi a aruncat piatra de plumb peste deschizătura ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i-a dat brânci în efă și a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Și a aruncat‐o în mijlocul efei; și a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

Zaharia 5:8 Mawu Ofanana

Geneza 15:16

Și patru neamuri se vor scurge, Până când iarăș’ vor ajunge În țara care le-o dau lor. Căci răul Amoriților, De pe al țării larg cuprins, Încă nu este prea întins.”

Psalmi 38:4

Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.

Proverbe 5:22

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Plângerile 1:14

Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.

Osea 12:7

E al lui Efraim popor, Asemeni unui negustor, Iar cumpăna ce-o folosește, Doar mincinoasă se vădește, Pentru că-n tot ceea ce face, Numai să-nșele lui îi place.

Amos 8:5

Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?

Miheia 6:11

Pot Eu curați să-i socotesc, Pe-aceia care folosesc O cumpănă nedreaptă oare, Sau greutăți înșelătoare?

Zaharia 5:7

Și un talant am observat, Care din plumb era făcut. Și o femeie am văzut, Care în efă se găsea.

Matei 23:32

Acuma voi, urmașii lor, Umpleți cupa părinților!

1 Tesaloniceni 2:16

Căci nu ne lasă să vorbim, La Neamuri, să le-mpărtășim Vestea prin care-ntreaga fire Primește-acuma, mântuire. Prin ceea ce au săvârșit, Ei, soarta, și-au pecetluit Și-acuma, îi apasă greu, Mânia, de la Dumnezeu.