Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 4:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Apoi m-a întrebat: ‒ Ce vezi? Eu i-am răspuns: ‒ Mă uit și iată că este un sfeșnic, în întregime din aur, cu un vas în vârful lui și cu șapte candele pe el, precum și șapte țevi pentru cele șapte candele care se află în vârf.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Apoi m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu i-am răspuns: „Văd un suport pentru surse de lumină, făcut în totalitate din aur. Are o cupă în vârful lui și șapte candele (puse) pe el. Mai sunt și șapte conducte: câte una pentru fiecare dintre cele șapte candele din vârf(ul fiecărui braț).”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 El mi-a zis: „Ce vezi?”. Eu am spus: „M-am uitat și, iată, un candelabru cu totul din aur, cu un vas în vârful lui!”. Erau șapte sfeșnice deasupra lui; erau șapte canale pentru sfeșnicele care erau în vârful lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd și iată, un sfeșnic cu totul de aur, și în vârful lui un potir și cele șapte candele ale lui pe el; sunt șapte țevi pentru fiecare din candelele care sunt la vârful lui:

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 4:2
19 Mawu Ofanana  

I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau, Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate Și cari, din aur, sunt lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate, Fiind doar din argint lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Și întrebuințarea lor – Așa precum erau gândite, La slujbele deosebite.


În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.


Apoi, sfeșnice, s-au turnat, Din aur, și le-a așezat În Templul Domnului Cel Sfânt. Zece acestea-n număr sânt, Iar cinci erau în dreapta lui Și cinci în stânga Templului.


Până când funia-mpletită Din fir de-argint nu-i dovedită Și trăinicie încă are, Iar aurul acel din care Vasul este făcut, există; Și până când, încă, rezistă Găleata de lângă izvor, Pentru-nsetatul călător; Până când roata de fântână Încă nu ți s-a rupt în mână;


Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Hei, Ieremio! Spune-Mi oare, Ceea ce vezi, cum ți se pare?” Eu am răspuns: „Doamne, văd bine Că-s două coșuri cu smochine. Cele, în primul coș aflate, Sunt bune spre a fi mâncate, Dar celelalte-s foarte rele Și nu pot fi mâncate ele.”


Slujbașul împăratului – Nebuzardan, acela care Peste străjeri era mai mare – Luat-a cești și cenușare, Tămâietoare și pahare. Potirele au fost luate Precum și sfeșnicele toate. Tigăile le-a adunat Și-apoi pe toate le-a luat. Lighenele au fost luate, Precum și lucrurile toate Care din aur se vădeau, Sau care din argint erau.


Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.


Îngerul, iar, m-a întrebat: „Ce vezi acuma, bunăoară?” „Un sul de carte, care zboară” – Răspuns-am eu. „Măsura lui – Adică cea a sulului – De zece coți e în lățime Și douăzeci e în lungime.”


Eu m-am întors și am privit, Să-L văd pe Cel ce mi-a vorbit. Plin de uimire, mă uitam, Căci șapte sfeșnice vedeam – Lucrate-n aur fiecare – Alcătuind o roată mare.


Iată ce taină-ascund în ele Grupul acel de șapte stele, Pe cari – așa cum ai văzut – În mâna dreaptă, le-am ținut, Și sfeșnicele arătate – Șapte la număr – și lucrate În aur: cele șapte stele Sunt șapte îngeri, pentru cele Șapte Biserici care sânt, Azi, pe al Asiei pământ; Iar sfeșnicele s-au vădit, Șapte Biserici, negreșit.”


Din jilțul de domnie, mare, Se auzeau, fără-ncetare, Tunete, glasuri, și țâșneau Fulgere care străluceau. În față-ntr-un anume loc, Se aflau șapte lămpi de foc, Care, cu flacără, ardeau. Aceste lămpi întruchipau Acele șapte Duhuri care, Al nostru Dumnezeu le are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa