Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 4:14 - Biblia în versuri 2014

14 Atunci el iarăși a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Aceștia-s cei doi unși, cei care Aflați sunt – fără încetare – În fața Domnului Cel Sfânt, Care Stăpân e, pe pământ.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Atunci el mi-a zis: ‒ Aceștia sunt cei doi unși care stau lângă Stăpânul întregului pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Atunci el mi-a zis: „Aceștia sunt cei doi demnitari care stau lângă Stăpânul întregului pământ.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 „Aceștia sunt cei doi unși care stau în preajma stăpânului întregului pământ”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 „Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Atunci a zis: Acestea sunt cei doi unși care stau lângă Domnul întregului pământ.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 4:14
28 Mawu Ofanana  

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


De-ndat’, atunci, Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Către Ierusalim plecară, Unde – din nou – se apucară Să-nalțe Casa Domnului. Cu ei, erau prorocii Lui, Care mereu i-au însoțit Și ajutor le-au dăruit.


Domnul, din ceruri, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că Tu Te dovedești, Preot în veac precum că ești, După o rânduială care, Numai Melhisedec o are.”


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


El este David, robul Meu, Pe care-n urmă l-am uns Eu, Cu untdelemnul Meu cel sfânt.


Uleiul care-i destinat Ungerii lui, va fi turnat Pe capul său. Apoi pe cei


Să-i ungi cu untdelemnul sfânt, Pentru că ei, preoți, Îmi sânt, Prin ungerea făcută lor. În al lui Israel popor, Ei au să aibă, pe vecie, Dreptul acest, de preoție.”


Iată-L pe Prea Iubitul meu! Un cântec am să Îi cânt eu. Îi cânt dar, Prea Iubitului, Un cântec despre via Lui! Iubitul meu avea o vie Care creștea pe o câmpie.


Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.


De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”


Pe-Aron, în urmă, l-a luat, Și untdelemn, el a turnat, Pe capul său, ca – în ăst fel – Să îl sfințească și pe el.


Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”


Da, Templul Domnului, de El, Va fi zidit, căci este Cel Ce are să se-mpodobească, Purtând podoaba-mpărătească. Stăpân și preot o să fie Pe al lui scaun de domnie, Desăvârșită stând, apoi, Unirea dintre amândoi.”


„Sunt cele patru vânturi care Umblă pe cer, fără-ncetare” – Îmi zise el – „căci au plecat Din locu-n care s-au aflat, Din fața Domnului Cel Sfânt, Care-i Stăpân peste pământ.”


Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.


În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu.


Iată chivotul Domnului – Al Domnului pământului – În față-vă o să pornească Și în Iordan o să se-oprească. Priviți-l, căci acum va trece.


Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”


Să știi dar, că aceștia doi, Cei doi măslini sunt, iar apoi, Tot ei sunt sfeșnicele-acele Care tot două sunt și ele, Și stau, mereu, în fața Lui – A Domnului pământului.


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa