12 A doua oară am luat Cuvântul și am întrebat: „Ce vrea să însemneze, oare, Acele două ramuri care Sunt de măslini și-s așezate Lângă acele țevi lucrate Din aur? Țevile acele, Două se-arată a fie ele Și după cum zăresc eu bine, Prin ele, untdelemnul vine.”
12 Am luat a doua oară cuvântul și i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două țevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?”
12 Și am răspuns a doua oară, și i‐am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin, care stau lângă cele două țevi de aur, care varsă untdelemnul auriu din ele însele?
În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:
Atunci, cuvântul l-am luat Și-am îndrăznit de-am întrebat: „Te rog să-mi lămurești apoi, Ce sunt măslinii ăștia doi, Alăturați sfeșnicului, La dreapta și la stânga lui?”
„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.”
Să știi dar, că aceștia doi, Cei doi măslini sunt, iar apoi, Tot ei sunt sfeșnicele-acele Care tot două sunt și ele, Și stau, mereu, în fața Lui – A Domnului pământului.