Zaharia 4:10 - Biblia în versuri 201410 Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zerub-Babel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201810 Cine are curajul să desconsidere ziua începuturilor neconvingătoare?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zerub-Babel! Aceștia șapte sunt ochii lui Iahve care parcurg întregul pământ.»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Cine disprețuiește ziua lucrurilor mici? Se vor bucura și vor vedea piatra de plumb în mâna lui Zorobabél. Aceștia sunt cei șapte ochi ai Domnului care scrutează tot pământul”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193110 Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul. Onani mutuwo |
Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.
Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.