Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 4:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zerub-Babel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Cine are curajul să desconsidere ziua începuturilor neconvingătoare?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zerub-Babel! Aceștia șapte sunt ochii lui Iahve care parcurg întregul pământ.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Cine disprețuiește ziua lucrurilor mici? Se vor bucura și vor vedea piatra de plumb în mâna lui Zorobabél. Aceștia sunt cei șapte ochi ai Domnului care scrutează tot pământul”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 4:10
26 Mawu Ofanana  

Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Astfel, vechea ta propășire, Cu mult mai mică va să fie, Decât acea care-o să vie.”


Vede – din locuința Lui – Ființele pământului.


Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Cu el, căci peste-al său popor, Laptele mângâierilor, Îl voi turna. Vă adulați La el, căci fi-veți desfătați. Cu plinătatea slavei lui.”


Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.


Mereu, ai Mei ochi urmăresc Cărările pe cari pășesc, Căci înaintea Feței Mele, Nu pot a fi ascunse ele. Nelegiuirile făcute De ei, nu-Mi sunt necunoscute.


Făpturile-au pornit apoi, Și-au alergat iar, înapoi. Când s-au întors, s-au dovedit, Iuți – ca un fulger – negreșit.


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


Lăcustele de cari vorbesc Distrus-au, cu desăvârșire, Iarba, de pe întreaga fire. Când am văzut aceasta, eu Am zis: „O, Dumnezeul meu, Îndură-Te și dă iertare! Cum să stea Iacov în picioare? Când el, așa de slab, se-arată!”


Când am văzut aceasta, eu Am zis: „O, Dumnezeul meu, Oprește-Te și dă iertare! Cum să stea Iacov în picioare? Când el, așa de slab, se-arată!”


„Cine mai este la voi, oare, Să fi văzut slava cu care, Întâia Casă înălțată Fusese-atunci încununată? Acuma, cum este ea, oare? În ochii voștri, cum apare? Nu cumva, aș putea să zic Că-n ochii voștri-i un nimic?


Căci iată că spre piatra care, În față, Iosua o are, Sunt șapte ochi care privesc. Eu Însumi chiar, am să cioplesc Ce trebuie săpat pe ea. Păcatul țării ăsteia, Nelegiuirile aflate În ea, vor fi înlăturate Doar într-o zi, căci negreșit, Domnul oștirii a vorbit.”


„Iată Cuvântul Domnului! Iată dar, prorocia Lui, Despre țara, Hadrac, chemată. Lucrul cel care se arată, De la Damasc se va porni, Căci de acolo va veni. „Domnul, privirea, Își rotește Peste popoare și privește Spre semințiile pe care Neamul lui Israel le are.


Iată, venit-a, de pe drum, Fratele tău; tot ce voim, Este ca să ne veselim, Căci a fost mort, dar a-nviat! A fost pierdut, dar l-am aflat!”


Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.


Deodat’, apoi, au apărut Cei șapte îngeri. I-am văzut Și știu precum că ei, mereu, În față-I stau, lui Dumnezeu. Îndată după ce-au sosit, Ei șapte trâmbițe-au primit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa