Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 3:9 - Biblia în versuri 2014

9 Căci iată că spre piatra care, În față, Iosua o are, Sunt șapte ochi care privesc. Eu Însumi chiar, am să cioplesc Ce trebuie săpat pe ea. Păcatul țării ăsteia, Nelegiuirile aflate În ea, vor fi înlăturate Doar într-o zi, căci negreșit, Domnul oștirii a vorbit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are șapte ochi. Voi ciopli pe ea o inscripție, zice Domnul Oștirilor, și voi îndepărta nelegiuirea acestei țări într-o singură zi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Aceasta este piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Ea are șapte ochi.” Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: „Voi ciopli pe ea o inscripție; și voi îndepărta vina acestei țări într-o singură zi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iósue: pe o piatră sunt șapte ochi. Iată, eu gravez inscripția ei – oracolul Domnului Sabaót – și voi îndepărta nelegiuirea acestei țări într-o singură zi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptați șapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea’, zice Domnul oștirilor, ‘și într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea țării acesteia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Căci, iată, piatra, pe care am pus‐o înaintea lui Iosua; pe o singură piatră sunt șapte ochi. Iată, eu îi voi săpa săpătura, zice Domnul oștirilor, și într‐o singură zi voi depărta fărădelegea acestei țări.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 3:9
34 Mawu Ofanana  

Tot Israelul și-a-ndreptat Ochii, spre tine, ca să știe Cine anume o să fie Pus – după tine – împărat.


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Cât de departe este pus Și răsăritul de apus, Atât de mult sunt depărtate Și făr’delegile aflate În mijlocul poporului.


Piatra ce fost-a lepădată De meșterii zidar, odată, Iată – acuma – e adusă Și-n capul unghiului e pusă.


Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.


Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.


„O tablă – de aur curat – Să faci. Pe ea, va fi săpat Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează. Aste cuvinte să le pui, Pe ea: „Sfințenie Domnului”.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.


Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”


Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Îngerul, însă, a vorbit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Luați-i straiele murdare Pe cari le poartă!”, după care, S-a-ntors spre Iosua, de-ndată, Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată, Nelegiuirile aflate, În tine, sunt îndepărtate Și te îmbrac cu straie care Se dovedesc de sărbătoare!”


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


El este „piatra lepădată” De voi zidarii, și-acum iată „Că a ajuns a fi adusă Și-n capul unghiului e pusă.”


Precum e, în Scriptură, spus: „Iată că, în Sion, am pus O piatră, pentru poticneală Și care – fără îndoială – Este și-o piatră de cădere: Iar cine crede-n El, nu piere Căci dacă crede, orișicine Nu va rămâne de rușine.”


El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”


De-aceea, zic – dragii mei frați – Ca voi, cu toți, să v-arătați Drept o epistolă, pe care, Domnul Iisus Hristos o are, Scrisă de noi, fără-ndoială – Cei ce-L slujim – fără cerneală, Ci doar prin Duhul dat, mereu, De către viul Dumnezeu, Și nu pe table, ce-s vădite A fi din pietre-alcătuite, Ci scrise sunt, pe table, care Inimi de carne-s, fiecare.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Cari nu putea avea nevoi, Ca și ceilalți preoți apoi – Adică nu are de dat Jertfe, pentru al Său păcat, Și nici pentru acele care, Norodul Său, acum, le are – Căci lucru-acesta l-a făcut O dată doar, la început, Când chiar pe Sine, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat.


El este jertfa ispășirii, Pentru păcatul omenirii.


Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa