Zaharia 3:9 - Biblia în versuri 20149 Căci iată că spre piatra care, În față, Iosua o are, Sunt șapte ochi care privesc. Eu Însumi chiar, am să cioplesc Ce trebuie săpat pe ea. Păcatul țării ăsteia, Nelegiuirile aflate În ea, vor fi înlăturate Doar într-o zi, căci negreșit, Domnul oștirii a vorbit.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are șapte ochi. Voi ciopli pe ea o inscripție, zice Domnul Oștirilor, și voi îndepărta nelegiuirea acestei țări într-o singură zi. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 Aceasta este piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Ea are șapte ochi.” Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: „Voi ciopli pe ea o inscripție; și voi îndepărta vina acestei țări într-o singură zi.” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iósue: pe o piatră sunt șapte ochi. Iată, eu gravez inscripția ei – oracolul Domnului Sabaót – și voi îndepărta nelegiuirea acestei țări într-o singură zi. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptați șapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea’, zice Domnul oștirilor, ‘și într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea țării acesteia. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19319 Căci, iată, piatra, pe care am pus‐o înaintea lui Iosua; pe o singură piatră sunt șapte ochi. Iată, eu îi voi săpa săpătura, zice Domnul oștirilor, și într‐o singură zi voi depărta fărădelegea acestei țări. Onani mutuwo |
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.
Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”
De-aceea, zic – dragii mei frați – Ca voi, cu toți, să v-arătați Drept o epistolă, pe care, Domnul Iisus Hristos o are, Scrisă de noi, fără-ndoială – Cei ce-L slujim – fără cerneală, Ci doar prin Duhul dat, mereu, De către viul Dumnezeu, Și nu pe table, ce-s vădite A fi din pietre-alcătuite, Ci scrise sunt, pe table, care Inimi de carne-s, fiecare.
Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.