Zaharia 3:4 - Biblia în versuri 20144 Îngerul, însă, a vorbit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Luați-i straiele murdare Pe cari le poartă!”, după care, S-a-ntors spre Iosua, de-ndată, Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată, Nelegiuirile aflate, În tine, sunt îndepărtate Și te îmbrac cu straie care Se dovedesc de sărbătoare!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 Atunci Îngerul le-a zis celor ce stăteau înaintea Lui: „Îndepărtați hainele murdare de pe el!“. Apoi i-a zis lui Iosua: „Privește! Am îndepărtat de la tine nelegiuirea și te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 Atunci îngerul le-a spus celor care erau înaintea lui: „Scoateți hainele murdare de pe el!” Apoi i-a zis lui Iosua: „Privește! Am îndepărtat (astfel) vina de la tine; și te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Iar el le-a răspuns celor care stăteau înaintea lui și a zis: „Îndepărtați hainele murdare de pe el”. Iar lui i-a zis: „Vezi, am îndepărtat de la tine nelegiuirea ta și am făcut să te îmbraci cu haine de sărbătoare!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și el a luat cuvântul și a vorbit către cei ce stăteau înaintea sa, zicând: Luați de pe el hainele murdare! Și lui i‐a zis: Iată, am făcut să se ducă de pe tine nelegiuirea ta și te îmbrac cu haine de sărbătoare. Onani mutuwo |
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.
Atunci când vor intra cu toți, În locul sfânt, cei ce-s preoți N-o să mai trebuiască, iară, În curtea cea de dinafară Să iasă, căci hainele lor – Pe cari în timpul slujbelor Le folosesc – vor fi lăsate, Mereu, în locu-acela, toate, Pentru că ale lor veșminte Nu-s simple haine, ci sunt sfinte. Alte veșminte au să-și pună Atunci când oameni se adună Și au să meargă-n fața lor, În curtea ce-i pentru popor.”
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.
Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții.
„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.