Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar Iosua era-mbrăcat Cu-n strai murdar. Totuși, a stat El, în picioare-n fața lui, Adică a Îngerului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Iosua însă era îmbrăcat în haine murdare și stătea în fața Îngerului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Dar Iosua era îmbrăcat în haine murdare și stătea acolo înaintea îngerului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Iósue era îmbrăcat în haine murdare și stătea înaintea îngerului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și Iosua era îmbrăcat cu haine murdare și sta înaintea Îngerului.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 3:3
12 Mawu Ofanana  

De-ndat’, atunci, Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Către Ierusalim plecară, Unde – din nou – se apucară Să-nalțe Casa Domnului. Cu ei, erau prorocii Lui, Care mereu i-au însoțit Și ajutor le-au dăruit.


O Doamne, Tu ești drept, mereu. Tu ești al nostru Dumnezeu. O rămășiță, suntem noi, Venită-n țară, înapoi. Noi, cei care am fost robiți, Suntem – prin Tine – izbăviți. ‘Naintea Ta suntem aflați Asemeni unor vinovați. De-aceea, nici nu putem sta Acuma, înaintea Ta.”


După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –


Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare.


De pildă, de cumva, apare Un om, la voi, în adunare – Purtând, pe deget, un inel, Din aur, și având pe el, Un rând de straie minunate – Și, tot atunci, o să se-arate Și-un om sărac – prost îmbrăcat, Numai în sac înfășurat,


Neîncetat, să căutați Să mântuiți, câțiva, din ei – Deci dintre oamenii acei – Smulgându-i ca din foc. Apoi, De alții, milă, s-aveți voi – Milă cu frică-amestecată – Urând, până acolo, iată, Chiar și cămașa dovedită – Cu carne – că a fost mânjită.


In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa