Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Domnul, Satanei, i-a vorbit: „Mustrat să fii tu, negreșit, De către Domnul! Fii mustrat De Domnul care S-a uitat Către Ierusalim și-astfel, Îndată l-a ales pe el! Nu-i Iosua ca un tăciune Ce a fost scos din foc? Hai, spune!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Domnul i-a zis lui Satan: „Domnul să te mustre, Satan! Domnul, Cel Care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Stăpânul i-a zis lui Satan: „Iahve să te certe, Satan! Iahve – Cel care a ales Ierusalimul – să îți facă reproșuri! Oare nu este acesta un tăciune smuls din foc?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Domnul i-a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satàna! Domnul să te mustre, el, care a ales Ierusalímul! Oare nu este acesta un tăciune scos din foc?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Domnul a zis către Satana: Domnul să te certe, Satano! Da, să te certe Domnul care a ales Ierusalimul. Oare nu este acesta un tăciune smuls din foc?

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 3:2
22 Mawu Ofanana  

„Din ziua-n care ați plecat Din al Egiptului ținut, Nici o cetate nu am vrut Să Îmi aleg, în Israel – Să am un loc – și-n locu-acel, O casă să Mi se zidească, În care-apoi să locuiască Numele Meu, pentru vecie Și printre voi, astfel, să fie.


Doar la Ierusalim am vrut, Un loc al Meu să fi avut, O casă-n care-apoi mereu, Să Îmi așez Numele Meu. Pe David, peste-al Meu popor, L-am pus apoi cârmuitor, Ca împărat să fie el, Peste întregul Israel!”


Domnul – mereu – îl sprijinește Pe cel sărac și-l izbăvește De cei care îl urmăresc Înverșunați și-l osândesc.


Când pe Ahaz îl întâlnești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ia seama și fii liniștit! De teamă, nu fi stăpânit, Din pricină că doi tăciuni, Doar ca să fumege, sunt buni! N-ai teamă de Rețin – cel care Este în Siria mai mare – Și nici de-al lui Remalia


„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.


„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”


„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”


Pe Iuda și pe-al său popor, Domnul va pune stăpânire, Căci este a Lui moștenire Și ea se află pe-un pământ Care se dovedește sfânt. Al Lui o să ajungă iar, Ierusalimul, așadar.


Iisus certă acel duh: „Eu Îți poruncesc să încetezi Cu vorba! Să-l eliberezi, Pe acest om nenorocit!”


Când toți veniră-n jurul Său, Iisus mustră acel duh rău: „Duh mut și surd, ieși, imediat, Afară, din acest băiat!”


Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”


Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău.


Pe când băiatul își făcea, Drum, prin mulțime, și venea, Către Iisus, dracul, furios, L-a scuturat, l-a trântit jos, Până aproape-a leșinat. Atunci, Iisus duhu-a certat: Să iasă-afar’ i-a poruncit Și astfel, s-a-nsănătoșit Copilul, fiind dat, apoi, La al său tată, înapoi.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


De Domnul păcii – negreșit – Curând, Satan va fi zdrobit Și, la picioare, vi-l așează, În vremurile ce urmează. Până atunci, harul de sus, Al Domnului Hristos Iisus – Acum și-n anii care vin – Să îl aveți, cu voi! Amin.”


Dar cine, oare, va-ncerca, O pâră, de a ridica Contra acelor care sânt Aleși, ai Domnului Cel Sfânt? Pentru că ei sunt socotiți, De către El, neprihăniți!


Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.


Neîncetat, să căutați Să mântuiți, câțiva, din ei – Deci dintre oamenii acei – Smulgându-i ca din foc. Apoi, De alții, milă, s-aveți voi – Milă cu frică-amestecată – Urând, până acolo, iată, Chiar și cămașa dovedită – Cu carne – că a fost mânjită.


Atunci când Mihail – cel care Este arhanghelul cel mare – Cu diavolul, în față, sta Și, pentru Moise, se certa, În ce privește trupul lui, Nu i-a răspuns diavolului – În cearta pe care-o purtară – C-o judecată de ocară, Ci doar atât a cuvântat: „De Dumnezeu, să fii mustrat!”


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa