Zaharia 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după glorie M-a trimis El la națiunile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Mei!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Pentru că El M-a trimis după glorie la popoarele care v-au jefuit. Cel care se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ El i-a zis: „Fugi și spune-i tânărului acestuia: «Ierusalímul va fi locuit precum cetățile deschise datorită mulțimii de oameni și de animale din mijlocul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Căci așa zice Domnul oștirilor: După slavă m‐a trimis el la neamurile care v‐au prădat. Căci cine se atinge de voi, se atinge de lumina ochiului său.

Zaharia 2:8 Mawu Ofanana

Geneza 20:6

Când am luat-o.” „Le știu toate. De-aceea te-am împiedicat Să nu cazi, cumva, în păcat, Și să greșești, în fața Mea, Dacă te-ai fi atins de ea.

2 Regi 24:2

Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,

Psalmi 17:8

Ca pe a ochilor lumină, Păzește-mă și fă să vină Asupră-mi ocrotirea Ta, Căci adăpost îmi voi căta La umbra aripilor Tale,

Proverbe 7:2

Și ține-mi sfatul, căci prin ele, Trăi-vei dacă le-mplinești La fel cum ochii ți-i păzești.

Isaia 49:19

Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.

Ieremia 12:14

„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.

Ieremia 27:7

Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.

Езекиел 25:12

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La răzbunare s-a dedat Edomul și s-a aruncat Asupra casei cea pe care Neamul lui Iuda, azi, o are. Pentru că astfel s-a purtat, Edomul este vinovat.

Езекиел 25:15

Spre Filisteni S-a îndreptat Domnul apoi, și-a cuvântat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „A Filistenilor popoare Dedatu-s-au la răzbunare. Din inimă s-au bucurat Și astfel ele-au arătat Că sufletul le este plin Doar de batjocuri și venin. S-au bucurat peste măsură Și-mpinși de-a lor străveche ură, Au vrut ca să se repezească Cu gând ca tot să nimicească.”

Езекиел 26:2

Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”

Езекиел 26:20

Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.

Езекиел 35:5

Pentru că tu te dovedeai Că ură veșnică aveai Și-mpins de ea, ai tăbărât Cu sabia și-ai doborât Pe mulți fii dintre cei pe care Neamul lui Israel îi are – Când a venit peste popor Vremea nenorocirilor, Căci făr’delegea s-a întins, Mereu, și culmea a atins –

Езекиел 36:11

Pe oameni, am să-i înmulțesc Și vitele-am să le sporesc. Ca mai ‘nainte o să fiți Iarăși, în urmă, locuiți Și mai mult bine – bunăoară – Vă fac, decât odinioară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

Езекиел 38:11

Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!

Езекиел 38:14

Tu, fiu al omului, vorbește Și-n acest fel îi prorocește, Lui Gog: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Atuncea când, Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând În liniște, în țara lui, Pe munții Israelului, Din țara ta tu ai să vii –

Amos 1:11

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.

Amos 1:13

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.

Amos 1:9

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Ținutul Tirului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi, Fără ca seamă ei să ție, De legământul de frăție.

Miheia 4:11

Căci multe neamuri s-au unit Și împotrivă-ți au venit, Zicând: „Să fie pângărită, Ca să vedem că împlinită Va fi dorința noastră mare, În ce-o privește pe cea care E fiică a Sionului!”

Miheia 5:6

Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.

Miheia 7:10

Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.

Habacuc 2:17

Căci silniciile pe care Le-ai săvârșit, fără-ncetare, Contra Libanului – vezi bine – Se vor întoarce peste tine. De pustiirile pe care Le fac ale pădurii fiare Vei fi-ngrozit și-nspăimântat, Pentru tot sângele vărsat, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Sau înspre cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.

Habacuc 2:8

Popoarele neamurilor Le-ați jefuit, astfel și voi Prădați aveți a fi apoi, Din pricina sângelui care L-ați tot vărsat, fără-ncetare, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Și către cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.”

Țefania 2:8

„Iată că Eu am auzit Ocările ce le-a rostit Moabul. Am mai ascultat Batjocuri ce le-au aruncat Ai lui Amon feciori, mereu, Când defăimau poporul Meu Și când, plini de trufie mare, Treceau peste-ale lui hotare.

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Zaharia 2:9

Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.

Zaharia 8:5

Băieți și fete au să fie La joacă, plini de veselie, Pe ulițele răsfirate Pe tot cuprinsul din cetate.”

Maleahi 3:1

„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.

Matei 25:40

El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”

Matei 25:45

„De câte ori n-ați săvârșit Acestea, pentru ai Mei frați, Micuți și foarte ne-nsemnați” – El le va spune – „căci n-ați vrut, Voi, Mie, nu Mi le-ați făcut!”

Ioan 14:26

Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.

Ioan 17:18

În lume, așa cum am zis, Și Eu, la rându-Mi, i-am trimis, Pe ei, în lume. Mă sfințesc

Fapte 9:4

El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?”

Deuteronom 32:10

Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –

2 Tesaloniceni 1:6

Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este nimerit, Ca să le deie întristare, Necontenit, acelor care V-au întristat, mereu, pe voi,

1 Ioan 4:14

Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.