Zaharia 2:6 - Biblia în versuri 20146 „Fugiți din țara cea aflată În miazănoapte așezată, Pentru că v-am împrăștiat!” – Domnul a zis. „V-am alungat În patru vânturi câte sânt Pe fața-ntregului pământ!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Vai! Vai! Fugiți din țara din nord, zice Domnul. Căci v-am împrăștiat ca pe cele patru vânturi ale cerului, zice Domnul. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Iahve zice: „Repede! Repede! Fugiți din țara de la Nord.” Iahve mai spune: „V-am împrăștiat ca pe vânturile cerului care se duc în direcțiile celor patru puncte cardinale”. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Eu am spus: „Unde mergi?”. El mi-a zis: „Să măsor Ierusalímul, ca să văd care este lățimea lui și care este lungimea lui”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 „Fugiți, fugiți din țara de la miazănoapte!”, zice Domnul. „Căci v-am împrăștiat în cele patru vânturi ale cerurilor”, zice Domnul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Ho! Ho! fugiți din țara de la miazănoapte, zice Domnul, căci eu v‐am risipit, ca cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul. Onani mutuwo |
„Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.
Iată, părinții – vreau să știi – Au să-i mănânce pe-ai lor fii, Iar fii-n urmă mânca-vor, Și ei, carnea părinților. Află dar că tot acest rău Se va-ntâmpla-n mijlocul tău. Asupră-ți am să-Mi împlinesc Cuvintele ce le rostesc Și-n vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Îi risipesc pe-aceia care, Din tine, vor avea scăpăre.
A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.
Cum se va întări, de-odată, La fel va fi și sfărâmată Împărăția lui. Zdrobită Are să fie și-mpărțită În cele patru vânturi, dar Nu între cei care apar Urmași ai lui. N-o să mai fie, Tare, a lui împărăție, Precum sub el a fost odată, Căci în bucăți va fi tăiată, Dată fiind altora care Nu sunt urmașii ce îi are.