Zaharia 2:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ „Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, și voi fi gloria din mijlocul lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Iahve zice: „Eu personal voi forma un zid de foc în jurul orașului; și voi fi gloria din mijlocul lui!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, era un om care avea în mână o funie de măsurat!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Eu Însumi’, zice Domnul, ‘voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui și voi fi slava lui în mijlocul lui!’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Căci eu, zice Domnul, îi voi fi un zid de foc de jur împrejur și voi fi slava în mijlocul lui.

Zaharia 2:5 Mawu Ofanana

Psalmi 125:2

Precum sunt munții cei pe care Ierusalimu-n jur îi are, La fel și Domnul – bunăoară – Pe-al Său popor îl înconjoară, Căci lângă el are să fie, De-acum și până-n veșnicie.

Psalmi 3:3

Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;

Psalmi 46:5

În mijlocul cetății stând. Ea nu se clatină, nicicând: Din zori de zi, El o ajută Și astfel tare e ținută.

Psalmi 48:12

Străbateți tot Sionul voi, Iar ale lui turnuri apoi, Le numărați, ca să le știți.

Psalmi 48:3

Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.

Psalmi 85:9

Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară.

Isaia 12:6

Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”

Isaia 31:9

Stânca pe cari se sprijinește, Plină de groază, se topește, Iar căpeteniile lui Tremură-n fața steagului” – A glăsuit Domnul, Cel care Chiar în Sion, focul Își are, Și-al Său cuptor nemaivăzut Este-n Ierusalim ținut.

Isaia 32:18

Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.

Isaia 33:21

În acest loc – cu-adevărat – Domnul Se-arată minunat Față de noi, și va fi bine. El, loc de râuri, ne va ține, Precum și de pârâie late, Pe care nu le pot străbate Corăbiile cel cari Lopeți au, și nici vase mari.

Isaia 4:5

Pe muntele Sionului, După dorința Domnului, Un nor de fum va fi lăsat – Ziua – și-apoi pe înserat, Va fi un foc strălucitor, Luminând bezna nopților. Da, peste toate, slava are Să fie-atunci, un loc în care, Un adăpost va fi aflat.

Ieremia 31:39

Frânghia pentru măsurat, În față-i se va fi aflat, Mergând apoi, de bună seamă, Spre dealul cari Gareb se cheamă. De-acolo, o să ocolească Și la Goat o să se-oprească.

Езекиел 38:14

Tu, fiu al omului, vorbește Și-n acest fel îi prorocește, Lui Gog: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Atuncea când, Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând În liniște, în țara lui, Pe munții Israelului, Din țara ta tu ai să vii –

Езекиел 42:20

A măsurat zidul pe care, În patru laturi, casa-l are. Jur împrejur, a măsurat Zidul, căci l-a înconjurat. Lungimea lui, cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse. Cinci sute de prăjini vădea Și în lățime că avea. Zidul acel a separat Locul cari, „sfânt”, a fost chemat, De locul cel obișnuit Care, „nesfânt”, era numit.

Езекиел 47:3

Când omu-acela a pornit Spre partea de la răsărit, În a lui mână a luat Măsura pentru măsurat. O mie coți, eu am văzut Cum măsurat-a și-am trecut Prin apa care se vădea Că pân’ la glezne îmi venea.

Zaharia 1:16

Tocmai de-aceea, înapoi, Către Ierusalim apoi, Am să Mă-ntorc în mila-Mi mare, Ca să revărs a Mea-ndurare. În el, din nou se va vedea Că se înalță Casa Mea Și va fi iarăși colindat, Cu frânghia de măsurat.”

Zaharia 2:10

Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Zaharia 9:14

Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.

Zaharia 9:8

Voi sta, în timpurile-acele, Numai în jurul Casei Mele, S-o apăr contra tuturor, Contra oștirii și-a celor Care se duc și vin, mereu. Atunci, de strajă voi fi Eu. Am să privesc cu ochii Mei Și n-am să-ngădui, peste ei, Să vină cel ce asuprește.

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

Revelația 21:23

Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.