Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 El i-a vorbit îngerului: „Aleargă iute! Te grăbește Și ăstui tânăr îi vorbește: „În vremile ce au să vie, Ierusalimul o să fie Deschis, căci fi-va o cetate În care fi-vor adunate Mulțimi de neamuri și popoare Și vite-n număr foarte mare.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Acesta i-a zis: „Aleargă și vorbește-i tânărului acestuia, zicând: «Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din cauza mulțimii oamenilor și a animalelor din mijlocul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Acela i-a zis: „Aleargă la acest tânăr și spune-i că Ierusalimul va fi locuit ca un oraș fără ziduri – din cauza mulțimii oamenilor și a animalelor din el.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Eu am zis: „Ce vin să facă aceștia?”. El a spus: „Acestea sunt coarnele care l-au împrăștiat pe Iúda ca pe unul singur, încât nimeni nu și-a mai ridicat capul; ei vin să le înspăimânte și să dea jos coarnele neamurilor care și-au ridicat cornul împotriva țării lui Iúda ca s-o împrăștie”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 El i-a zis: „Aleargă de vorbește tânărului acestuia și spune-i: ‘Ierusalimul va fi o cetate deschisă din pricina mulțimii oamenilor și vitelor care vor fi în mijlocul lui;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 și i‐a zis: Aleargă, vorbește tânărului acestuia zicând: Ierusalimul va fi locuit ca sate fără ziduri, pentru mulțimea oamenilor și a vitelor din el.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 2:4
24 Mawu Ofanana  

La fel, Iudeii de la țară – Cei care locuiesc afară, Deci în cetăți ne-mprejmuite Cari nu-s cu ziduri întărite – Fac din a paisprezecea zi Din luna lui Adar, o zi De minunată sărbătoare Și-și trimit daruri fiecare.


Privește la Sion, căci iată Cetatea noastră minunată, Cetatea sărbătorilor Ținute de al nost’ popor! Ierusalimul, vor putea Ai tăi ochi, iarăși, a-l vedea, Ca o cetate pregătită Drept locuință liniștită, Ca și un cort ce-i așezat Pe veci, și nu va fi mutat, Căci toți ai lui țăruși vânjoși, Nicicând n-au să mai fie scoși, Iar frânghiile-i înnodate, N-au să mai fie dezlegate.


Însă, în fața tuturor, Cuvântul spus de robul Meu, Eu îl voi întări, mereu, Căci ne-ncetat am să-mplinesc Toate câte le prorocesc Acei pe care i-am trimis. Despre Ierusalim, am zis: „Are să fie locuit!” De-asemenea, Eu am vorbit Despre cetățile pe care Iuda-n al său hotar le are: „Ruinele vor fi zidite Și iarăși fi-vor locuite.”


Află că toți acești copii, De care tu ai fost lipsit, Au să-ți șoptească, negreșit: „Locul acesta – vezi prea bine – Strâmt se arată pentru mine. Să-mi faci un loc, pe placul meu, Să pot să mă așez și eu.”


„Pe meșterul cel priceput Care, o armă, a făcut Pe al său plac, lucrând cu foc Și măiestrie la un loc, Să știi că Eu l-am întocmit. Însă tot Eu am pregătit Și un nimicitor, cu care Îi voi zdrobi arma cea tare.


Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc Precum că nu știu să vorbesc, Căci un copil numai, sunt eu.”


Toți cei care din Iuda sânt, Vor sta-n cetăți – de bună seamă – În pace, fără să se teamă. Plugarul și cel ce-i păstor Vor locui în țara lor.


Domnul a zis: „Iată, curând, Are să vină vremea când Casa lui Iuda și la fel Și casele lui Israel, Să le însămânțez, voiesc – Așa după cum plănuiesc – Cu o sămânță ce Îmi place, De oameni și de dobitoace.


Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”


Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!


Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise.


Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.


Când ziduri, iar au să zidească, Atunci o să ți se lărgească Hotarele. Tu vei vedea


Tocmai de-aceea, înapoi, Către Ierusalim apoi, Am să Mă-ntorc în mila-Mi mare, Ca să revărs a Mea-ndurare. În el, din nou se va vedea Că se înalță Casa Mea Și va fi iarăși colindat, Cu frânghia de măsurat.”


„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”


În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.


Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.


Și nimeni să nu îndrăznească, Cumva, să îți disprețuiască Apoi, anii de tinerețe. Pildă să fii, și în povețe, În dragoste și curăție, La fel și în credincioșie Și totodată, în purtare Și-n bine, pentru fiecare Dintre acei ce, credincioși, Se-arată, și evlavioși.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa