Zaharia 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din Locuința Lui cea sfântă!»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Orice creatură să tacă înaintea lui Iahve; pentru că El S-a ridicat din sfânta Lui locuință!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Iată, eu voi scutura mâna împotriva lor și ei vor fi de pradă pentru sclavii lor și veți cunoaște că Domnul Sabaót m-a trimis!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a și sculat din Locașul Lui cel Sfânt!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Toată carnea să tacă înaintea Domnului, căci el s‐a sculat din locuința sa cea sfântă.

Zaharia 2:13 Mawu Ofanana

2 Cronici 30:27

Preoții și Leviți-ndat’, Poporu-au binecuvântat, Iar rugăciunea lor ajunse Până la ceruri și pătrunse Chiar în lăcașul Domnului, În sfântă locuința Lui.

Psalmi 11:4

În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.

Psalmi 46:10

„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”

Psalmi 68:5

Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.

Psalmi 78:65

Atuncea Domnul S-a trezit Ca unul care a dormit. Ca un viteaz S-a arătat, Care-i de vin îmbărbătat.

Isaia 14:2

Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.

Isaia 19:16

Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.

Isaia 41:1

„Mă ascultați, ostroavelor! Vă-nviorați popoarelor, Prindeți putere, să veniți În fața Mea și să vorbiți! Haideți, v-apropiați dar, voi, Ca să ne judecăm apoi.

Isaia 51:9

Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 57:5

Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?

Isaia 63:15

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.

Ieremia 25:30

„Ia seama, când ai să vorbești, În acest fel să prorocești: „Domnul, din ceruri, va porni Și din înalturi, va răcni. Din sfântul Său Locaș, El are Să facă să răsune tare Glasu-I puternic. Va porni Și împotrivă va răcni La locul locuinței Lui. Precum e strigătul celui Ce calcă-n teasc, va fi acel Strigăt al Domnului, căci el Se-ndreaptă către cei ce sânt Locuitori pe-acest pământ.

Habacuc 2:20

Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!

Țefania 1:7

„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.

Țefania 2:9

Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.

Țefania 3:8

De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”

Zaharia 4:9

„Mâinile lui Zorobabel Pus-au, la Casă, temelie. De-aceea, ele au să fie Cele cari au s-o isprăvească. Iată, au să se împlinească Aceste lucruri, iar apoi, Veți ști cu toții că la voi, Am fost trimis de Cel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Zaharia 6:15

Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”

Romani 3:19

Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.

Romani 9:20

Dar, mai degrabă, cine ești Tu, omule, de îndrăznești Ca să-I răspunzi lui Dumnezeu, Stând împotriva Lui, mereu? Nu cumva, vasul cel de lut Spune celui ce l-a făcut, „De ce, așa, m-ai plămădit? De ce n-am fost, altfel, croit?”

Deuteronom 18:21

Poate că-n inimă, gândești: „Cum poți ca să deosebești Cuvântul ce s-a auzit, Cari nu-i, de Dumnezeu, rostit?”

Deuteronom 18:22

Când vorbele prorocului, Spuse-n Numele Domnului, Nu se-mplinesc, voi, negreșit, Veți ști că Domnul n-a vorbit. Prorocu-acel, fără-ndoială, Vorbit-a doar din îndrăzneală. Față de el, de bună seamă, Să nu aveți dar, nici o teamă.”

Deuteronom 26:15

Privește din locașu-Ți sfânt – Din cerul Tău – către pământ! Privește Doamne, către noi Și binecuvintează-apoi, Întreg poporul Israel Și țara care, pentru el, Ai pregătit-o a fi dată – Precum Tu le-ai jurat odată, Părinților ăstui popor, Când spus-ai că urmașii lor Vor căpăta o țară care – În ea – lapte și miere, are.”