Zaharia 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Pe Iuda și pe-al său popor, Domnul va pune stăpânire, Căci este a Lui moștenire Și ea se află pe-un pământ Care se dovedește sfânt. Al Lui o să ajungă iar, Ierusalimul, așadar.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Domnul va lua în stăpânire Iuda, ca partea Lui de moștenire din teritoriul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Iahve va lua în proprietatea Lui pe cei numiți Iuda – ca partea Lui de moștenire din teritoriul sfânt – și va alege din nou Ierusalimul!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Căci așa spune Domnul Sabaót: „După glorie am fost trimis la neamurile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de pupila ochiului său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire în pământul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și Domnul va moșteni pe Iuda ca partea sa de moștenire în țara sfântă și va alege iarăși Ierusalimul.

Zaharia 2:12 Mawu Ofanana

2 Cronici 6:6

Doar la Ierusalim am vrut, Un loc al Meu să fi avut, O casă-n care-apoi mereu, Să Îmi așez Numele Meu. Pe David, peste-al Meu popor, L-am pus apoi cârmuitor, Ca împărat să fie el, Peste întregul Israel!”

Estera 6:13

Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”

Psalmi 105:15

„Să nu se-atingă nimenea, De unșii mei! De-asemenea, Să nu v-atingeți de acei Cari se vădesc proroci ai Mei!”, Spusese Domnul, celor cari, În țară, se vădeau mai mari.

Psalmi 132:13

Sionul este-al Domnului, Ales drept locuință-a Lui. În acest fel Domnu-a vorbit, Căci El, Sionul, l-a dorit:

Psalmi 132:14

„Acesta este locul Meu, Unde voi locui mereu. Aici Mă voi fi odihnit, Căci acest loc, Eu l-am dorit.

Psalmi 135:4

Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.

Psalmi 33:12

Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!

Psalmi 82:8

Popoarele de pe pământ, Doamne, doar ale Tale sânt. De-aceea scoală-Te de-ndată Și pe pământ fă judecată.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 17:14

Până pe seară – negreșit – Cade-un prăpăd neașteptat Și totul fi-va măturat Până în zori. Așa pățesc Acei care ne jefuiesc, Căci astă soartă îl pândește Pe cel care ne asuprește.

Isaia 41:9

Tu, cel pe care te-am chemat Din depărtări și te-am luat De la un capăt de pământ Și ți-am vorbit: „Stăpân îți sânt, Căci te-am luat drept rob al Meu Și nu am să te lepăd Eu!”,

Ieremia 10:16

Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”

Ieremia 30:16

Totuși, cei care te mâncau Vor fi mâncați. Cei ce-ți erau Vrăjmași, purtându-ți dușmănie, Au să ajungă în robie. Toți cei care te jefuiesc, Aceeași soartă-mpărtășesc, Pentru că am să-i las să cadă, Jefuitorilor, drept pradă.

Ieremia 51:19

Dar nu la fel se dovedește Acela care se vădește Că este partea cea pe care Iacov, în lume doar, o are. Tot ceea ce există, El A întocmit, iar Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștiri-i al Său Nume.

Zaharia 1:17

„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”

Zaharia 3:2

Domnul, Satanei, i-a vorbit: „Mustrat să fii tu, negreșit, De către Domnul! Fii mustrat De Domnul care S-a uitat Către Ierusalim și-astfel, Îndată l-a ales pe el! Nu-i Iosua ca un tăciune Ce a fost scos din foc? Hai, spune!”

Deuteronom 32:10

Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –

Deuteronom 32:9

Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El.