Zaharia 2:11 - Biblia în versuri 201411 „Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească11 Multe națiuni se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și, astfel, vei ști că Domnul Oștirilor M-a trimis la tine. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201811 Multe popoare se vor alătura lui Iahve în acea zi; și astfel, toți aceia vor forma poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău; și vei ști că Iahve, Dumnezeul Armatelor, M-a trimis la tine! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Vai, Sión! Salvează-te, tu care locuiești cu fiica Babilónului!»”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 „Multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și vei ști că Domnul oștirilor m-a trimis la tine.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193111 Și multe neamuri se vor lipi de Domnul în ziua aceea, și‐mi vor fi popor. Și eu voi locui în mijlocul tău și vei cunoaște că Domnul oștirilor m‐a trimis la tine. Onani mutuwo |
„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”
Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea
Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”
Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.