Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 „Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Multe națiuni se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și, astfel, vei ști că Domnul Oștirilor M-a trimis la tine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Multe popoare se vor alătura lui Iahve în acea zi; și astfel, toți aceia vor forma poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău; și vei ști că Iahve, Dumnezeul Armatelor, M-a trimis la tine!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Vai, Sión! Salvează-te, tu care locuiești cu fiica Babilónului!»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 „Multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și vei ști că Domnul oștirilor m-a trimis la tine.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și multe neamuri se vor lipi de Domnul în ziua aceea, și‐mi vor fi popor. Și eu voi locui în mijlocul tău și vei cunoaște că Domnul oștirilor m‐a trimis la tine.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 2:11
36 Mawu Ofanana  

Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.


Mereu va fi aceeași lege Și pentru cei ce-s băștinași Și pentru cei pe care-i lași, Cu tine, ca să locuiască Și, între voi, să viețuiască.”


„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”


Apropiați-vă de Mine Și ascultați-Mă voi, bine! Nu în ascuns am cuvântat. Din timpurile vechi, am stat De față, când au început Aste lucrări de s-au făcut. Acuma, Domnul Dumnezeu, Pe mine m-a trimis, iar eu, De Duhul Său sunt însoțit.


Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”


„Haideți! Din Babilon, plecați! Nu vă atingeți, nu luați Nimic ce este necurat! Ieșiți afară, de îndat’! Ieșiți dar, și vă curățați Voi toți acei care purtați Vasele Domnului! Ieșiți,


Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea


„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!


„Grabnic, din Babilon, fugiți! De la Haldei, iute, ieșiți! Ca niște țapi, vă așezați În fruntea turmei și, plecați!


Atunci când fi-vor împlinite Aceste lucruri ce-s vestite – Și toate câte le vestesc Acuma se și împlinesc! – Ei au să știe că-n ăst loc, Printre ei, fost-a un proroc.”


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


Tocmai de-aceea, înapoi, Către Ierusalim apoi, Am să Mă-ntorc în mila-Mi mare, Ca să revărs a Mea-ndurare. În el, din nou se va vedea Că se înalță Casa Mea Și va fi iarăși colindat, Cu frânghia de măsurat.”


„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”


„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


Îl voi aduce înapoi Și la Ierusalim, apoi, Va locui poporul Meu Și Dumnezeu îi voi fi Eu. Îl voi conduce cu dreptate, În adevăr și bunătate.”


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.


Eu sunt în ei, iar Tu în Mine. Astfel, în chip desăvârșit, Ei vor fi una, negreșit, Iar lumea ști-va că Eu sânt Trimis de Tine, pe pământ Și că, pe ei, i-ai îndrăgit, Cum și pe Mine, M-ai iubit.


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Acum dar, voi așa să știți: Că mântuirea arătată, De Dumnezeu, e ascultată De către Neamuri.” A sfârșit


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa