Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 Apoi, din nou eu am privit Și pe un om eu l-am zărit, Care în mână a luat O frânghie de măsurat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Apoi mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată că era un om care avea în mână o funie de măsurat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Apoi am privit și am văzut un om care avea în mână o funie de măsurat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, erau patru coarne!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că era un om care ținea în mână o funie de măsurat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată un bărbat și în mâna lui era o funie de măsurat.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 2:1
12 Mawu Ofanana  

„Pe meșterul cel priceput Care, o armă, a făcut Pe al său plac, lucrând cu foc Și măiestrie la un loc, Să știi că Eu l-am întocmit. Însă tot Eu am pregătit Și un nimicitor, cu care Îi voi zdrobi arma cea tare.


Frânghia pentru măsurat, În față-i se va fi aflat, Mergând apoi, de bună seamă, Spre dealul cari Gareb se cheamă. De-acolo, o să ocolească Și la Goat o să se-oprească.


Frântă-i tăria cea pe care Țara Moabului o are, Iar al ei braț a fost zdrobit De către Domnul, negreșit.”


În locu-acela am văzut Un om ce-n poartă a șezut, Cari, o prăjină, a luat Și-o sfoară, pentru măsurat. Sfoara pe care o avea, A fi din in, se dovedea, Iar omul, la înfățișare, Asemenea aramei, pare.


Un zid fusese înălțat, Cari Templul l-a înconjurat. De șase coți se dovedea Prăjina ce o folosea Omul acel, la măsurat. Un cot de-al ei era mai lat, C-o palmă bună – negreșit – Decât un cot obișnuit. El merse, cu prăjina lui, Până la brâul zidului Și-n felu-acesta am văzut Că o prăjină a avut Zidul acela, în grosime Și încă una-n înălțime.


Când omu-acela a pornit Spre partea de la răsărit, În a lui mână a luat Măsura pentru măsurat. O mie coți, eu am văzut Cum măsurat-a și-am trecut Prin apa care se vădea Că pân’ la glezne îmi venea.


Apoi, o mie coți, la fel, A măsurat omul acel Și-n urmă iarăși m-a făcut, Prin apă ca să fi trecut, Iar apa ‘ceea se vădea, Pân’ la genunchi că îmi venea. Apoi, o mie coți, la fel, A măsurat omul acel Și iar prin apă m-a trecut. Când am intrat, eu am văzut Că apa ‘ceea se vădea, Până la șolduri că-mi venea.


În visul care l-am avut În miez de noapte, am văzut Încă o fiară-ngrozitoare, Grozavă și-nspăimântătoare. Puternică fusese ea Și niște dinți de fier avea. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese în picioare. Ea era înspăimântătoare. Deosebită s-a vădit De celelalte, negreșit, Pe cari ‘nainte le-am văzut. Ea, zece coarne, a avut.


Tocmai de-aceea, înapoi, Către Ierusalim apoi, Am să Mă-ntorc în mila-Mi mare, Ca să revărs a Mea-ndurare. În el, din nou se va vedea Că se înalță Casa Mea Și va fi iarăși colindat, Cu frânghia de măsurat.”


Îndată, eu mi-am ridicat Ochii în sus și m-am uitat. În clipa ‘ceea am văzut Cum patru coarne-au apărut!


„O trestie mi s-a adus – Ca o prăjină – și mi-au spus: „Te scoală, ia prăjina dată, Și du-te de măsoară-ndată, Clădirea Templului pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Altarul și norodu-acel, Care, mereu, se-nchină-n el.


Îngerul care îmi vorbea, O trestie-n mână, avea – De aur – drept măsurătoare, Căci el voia ca să măsoare Cetatea, zidul ce-l avea, Precum și porțile din ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa