Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 14:6 - Biblia în versuri 2014

6 Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 În ziua aceea, nu va fi lumină; cei strălucitori vor îngheța.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În acea zi nu va mai fi lumină… Constelațiile vor sta pe loc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină, ci frig și ger.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și va fi așa: În ziua aceea nu va fi lumină, cei strălucitori se vor da înapoi.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 14:6
24 Mawu Ofanana  

Pe a lui cale strălucește, Mereu, lumina – bunăoară – Când negura îl înconjoară. El este drept și-ndurător, E milostiv și iertător.


Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.


Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.


Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!


Mă uit către pământ și iată, Pustiu și gol el se arată. Privesc spre ceruri îngrozit: A lor lumină a pierit!


Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.


Din a ta pricină doar, iată, Bolta va fi întunecată. Luminătorii cerului Nu vor luci pe fața lui, Căci peste-a ta țară, voiesc Ca bezna să o răspândesc, Așa cum hotărât-am Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


Atunci se vor vedea că sânt Semne în cer și pe pământ, Pe care vi le spun acum: Sânge și foc și stâlpi de fum;


Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.


Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește.


Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.


Care, mirați, priviți, la noi, Acum vedeți că se-mplinește Chiar ceea ce Ioel vestește:


Semne, în cer, vor fi făcute, Iar, pe pământ, vor fi văzute Minuni, sânge și fum și foc;


Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa