Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 14:2 - Biblia în versuri 2014

2 Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Voi aduna toate națiunile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi abuzate. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămășița poporului nu va fi nimicită din cetate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Voi aduna toate popoarele ca să lupte împotriva Ierusalimului. Orașul va fi ocupat, casele lui vor fi jefuite, iar femeile vor fi violate. Jumătate din populația orașului va pleca în exil; dar cei care vor rămâne din acest popor, nu vor fi distruși din oraș.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Voi strânge toate neamurile împotriva Ierusalímului la luptă. Cetatea va fi capturată, casele vor fi jefuite și femeile, batjocorite. Jumătate din cetate va ieși spre captivitate, iar restul poporului nu va fi nimicit din cetate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite și femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămășița poporului nu va fi nimicită cu desăvârșire din cetate.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Căci voi aduna toate neamurile la luptă împotriva Ierusalimului; și cetatea va fi luată și casele vor fi jefuite și femeile vor fi răpite: și jumătate din cetate va merge în robie, și rămășița poporului nu va fi stârpită din cetate.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 14:2
30 Mawu Ofanana  

Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Cel ce-n Sion va fi aflat Sau în Ierusalim lăsat, Are a se numi drept „sfânt”, Printre toți cei de pe pământ.


Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.


Ci bucuroși o să fiți voi, Căci parte doar de veselie, O să aveți, pe veșnicie, Când veți vedea tot ce voi face. Ierusalimu-l voi preface În nesfârșită veselie Și-al său popor, în bucurie.


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată că Eu voi strânge-apoi, Armele voastre de război, Cu care sunteți înarmați Atuncea când voi vă luptați Afară din astă cetate, În contra oștii adunate De cel ce este-ncoronat, În Babilon ca împărat, Și împotriva oștilor Ce sunt ale Haldeilor. Am să vă strâng armele toate, Aici, în mijloc, în cetate.


Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Atunci când Nebucadențar, Peste al lui Iuda hotar, Cu mare oaste a trecut – Pentru că sprijin a avut Din partea împăraților, Precum și a popoarelor Care atunci se dovedeau Că-n stăpânirea lui erau – Vrând, cu Ierusalimu-apoi, Ca să pornească un război, Lovind cetățile pe care Acesta-n jurul său le are:


Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!


Ierusalime, să știi bine, Că necaz mare am pe tine. De-aceea, Eu îți dau de știre Că am s-aduc la-ndeplinire Adevărata-Mi judecată Și ea va fi desfășurată Sub ochii neamurilor care, Azi, ți se află la hotare.


Voi strânge neamurile toate Și-apoi când fi-vor adunate, Le duc în vale, de îndată. Drept „a lui Iosafat”, chemată, E valea-n care-am să pogor Popoarele neamurilor. Cu ele-am să Mă judec Eu, Atunci, pentru poporul Meu. Am să Mă judec pentru cel Care se cheamă Israel, Pe care Eu l-am moștenit, Pe care Mi l-au risipit Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Crezând că-n urmă, vor putea Să își împartă țara Mea.


Aceste lucruri, le vestiți La neamuri, zicând: „Pregătiți Războiul! Pregătiți-vă Vitejilor! Treziți-vă! Să se apropie, apoi, Toți oamenii cei de război!


Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”


„Ascultați ceea ce voi face: Ierusalimu-l voi preface Într-un potir de amețire Pentru întreaga omenire Cari împrejuru-i s-a aflat. Nici Iuda nu va fi scăpat, Căci un potir dat o să-i fie Și lui, atunci când o să vie Timpul Ierusalimului, Timpul împresurării lui.


Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.


În ziua ‘ceea, nimicesc Popoarele care pornesc Contra Ierusalimului Și tăbărăsc asupra lui.


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


„Iată că vă mai dau o știre: A „urâciunii pustiire”, Atunci când veți vedea că șade În locu-n care nu se cade – Cine citește să-nțeleagă Și-nvățătură să culeagă – Fugiți în munți, cei din Iudeea!


Atuncea, o să bântuiască Un greu necaz – atât de mare – Cum n-a mai fost, nicicând, sub soare, De când e lumea-ntemeiată, Și cum nu va mai fi vreodată.


În vremea ‘ceea, a ieșit Un ordin, ce a stabilit Ca toată lumea să se-nscrie, Deci, un recensământ să fie. Cezar August fusese cel Ce hotărâse-n acest fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa