Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 13:8 - Biblia în versuri 2014

8 Două treimi ajung să piară. Doar o treime va putea, Pe urmă, a mai rămânea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 În toată țara“, zice Domnul, „două treimi vor fi tăiate, își vor da suflarea, iar o treime va fi lăsată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Iahve zice: „În toată țara se va întâmpla că două treimi vor fi tăiați și vor muri; iar o treime va fi lăsată să trăiască.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 În toată țara – oracolul Domnului – două părți din ea vor fi nimicite și vor pieri, iar o treime din ea va rămâne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 În toată țara”, zice Domnul, „două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și va fi așa: În toată țara, zice Domnul, două părți din ea se vor stârpi și vor muri, dar a treia parte va rămâne în ea.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 13:8
34 Mawu Ofanana  

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”


„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”


Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”


Dar am să îi deosebesc Pe cei care se dovedesc Drept îndărătnici, de acei Care sunt credincioși ai Mei. Îi scot de unde se aflau, Din țara-n cari străini erau, Dar nu-i voi duce înapoi, La Israel în țară-apoi. Și ști-veți că Eu am vorbit Și că sunt Domnul, negreșit.


A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.


Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”


Toți păcătoșii din popor, De sabie uciși fi-vor, Cu toate că aceștia zic: „Nu avem teamă de nimic. Nenorocirea, mai apoi, Nu o să vină peste noi.”


Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate, Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,


În trei părți, fost-a împărțită Cetatea care-i socotită A fi cetatea cea mai mare. După această întâmplare, Cetățile, de pe pământ, În care, Neamurile sânt Stăpâne, s-au și prăbușit, Iar Dumnezeu Și-a amintit, De Babilonu-acela mare, Să-i dea și lui, potirul care Avea în el, vinul furiei Lui Dumnezeu, și al mâniei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa