Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 13:4 - Biblia în versuri 2014

4 Când acea zi are să vie, Plini de rușine au să fie Prorocii, pentru visul lor Împărtășit către popor. Manta de păr, n-au să-și mai ia Ca să se înfășoare-n ea, Să meargă-apoi să prorocească, Pe oameni ca să îi mințească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 În ziua aceea, fiecărui profet îi va fi rușine de vedenia lui când va profeți și nu se va mai îmbrăca cu o mantie de păr ca să înșele,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 În acea zi, fiecărui profet îi va fi rușine când va profeți. El se va rușina de viziunea lui; și nu va mai îmbrăca o robă făcută din păr, urmărind să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 În ziua aceea, se vor rușina profeții, fiecare de viziunea lui, când vor profeți. Nu se vor mai îmbrăca în mantia de păr ca să înșele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 În ziua aceea, prorocii se vor rușina, fiecare, de vedeniile lor când vor proroci și nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și va fi așa: În ziua aceea prorocii se vor rușina fiecare de vedenia sa, când va proroci; și nu se vor mai îmbrăca în manta de păr ca să înșele: —

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 13:4
11 Mawu Ofanana  

Ei au răspuns: „Avea, pe el, Mantaua care-l învelea, Iar peste mijloc, o curea. Mantaua, precum am văzut, Din păr, credem că s-a făcut.” „Ilie e, de neam Tișbit” – Zise Ahazia grăbit.


Pân’ la Isaia – la cel care, Părinte, pe Amoț, îl are – Domnul, în acel timp, S-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Sacul ce-ți este-nfășurat Pe coapse, să-l dezlegi de-ndat’. După ce-l scoți, să iei aminte, Să te descalți de-ncălțăminte!” Atunci, Isaia a făcut Așa precum i s-a cerut: Sacul și-a scos, s-a descălțat, Gol și desculț el a umblat. Astfel, Isaia a-mplinit Ceea ci i s-a poruncit.


Așa precum sunt de uimiți Hoții, când sunt descoperiți, Mirați vor rămânea, la fel, Și cei ce sunt din Israel, Cu împărați, cu toți cei cari Se află-n neamul lor mai mari, Cu căpetenii, cu preoți, Precum și cu prorocii toți.


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Sunt rușinați cei înțelepți Și se arată-adânc uimiți Pentru că-s prinși și umiliți. Ei au nesocotit, mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Și-atunci, ce fel de-nțelepciune Au izbutit ca să adune?


Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.


Ținuta lui era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc, o curea. Lăcustele le folosea Și mierea, ca să se hrănească.


Unii, cu pietre-au fost loviți, Alții sfârșit-au chinuiți, Unii, la moarte, au fost dați, Fiind în două-apoi tăiați, Cu fierăstrăul. Au murit De sabie, au pribegit Doar cu cojoace îmbrăcați, În piei de capre-nfășurați, În lipsuri mari, mereu munciți, De toată lumea prigoniți.


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa