Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 13:1 - Biblia în versuri 2014

1 În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat și necurăție.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În acea zi se va deschide un izvor care are capacitatea să îi spele de păcat și de toate murdăriile făcute – atât pe urmașii familiei lui David, cât și pe locuitorii Ierusalimului.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În ziua aceea, va fi un izvor deschis pentru casa lui Davíd și pentru locuitorii Ierusalímului, pentru păcat și pentru întinare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat și necurăție.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 În ziua aceea se va deschide un izvor casei lui David și locuitorilor Ierusalimului pentru păcat și pentru necurăție.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 13:1
34 Mawu Ofanana  

Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.


Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.


După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –


Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”


„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”


„Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.


Nelegiuirea săvârșită O să le fie curățită, Căci voi ierta al lor păcat Prin care ei M-au supărat, Prin care ei s-au răzvrătit Și-n contra Mea s-au semețit.


Îmi zise: Fiu al omului, Iată că fiii cei pe care Casa lui Israel îi are, Spurcat-au țara-n care-au stat, Prin felu-n care s-au purtat Și prin tot ce au făptuit. Purtarea lor s-a dovedit O spurcăciune-n fața Mea, Care este asemenea Precum cea a unei femei Când e-n necurăția ei.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Eu, din necurății, apoi, Am să vă izbăvesc pe voi. Grâul îl chem și-l înmulțesc. Cu foamete nu vă lovesc.


Am fost luat și dus apoi, La ușa casei, înapoi. Și iată că eu am privit La pragul casei și-am zărit O apă care se scurgea De sub al ei prag și venea Din partea-n răsărit aflată, Căci casa fost-a așezată Cu fața către răsărit. Apa aceea a ieșit Din partea dreaptă și-apoi ea Către altar se prelingea, Spre partea lui ce se vădește, În miazăzi, că se găsește.


Când cineva, s-a întâmplat, Că trupuri moarte, a atins – Fără să vrea, sau înadins – Ca necurat priviți-l voi. Izvoare și fântâni apoi – Pentru că ele-alcătuiesc Grămezi de ape – trebuiesc Privite-a fi drept ne-ntinate. Ale lor ape sunt curate.


Îi nimicesc pe vrăjitori. Descântece, descântători N-au să mai fie, peste fire.


La fel, familiile toate În celelalte case-aflate, Se vor jeli deosebit. Femeile lor – negreșit – Altfel se vor jeli și ele, În zilele acelea grele.”


Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Căci îngerul – din când, în când – Din înălțimi, venea. Zburând, În scăldătoare, el intra Și apa ei o tulbura. Primul bolnav cari reușise Să intre-n apă, se vădise A fi, pe dată, lecuit, De orice ar fi suferit.


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Ați fost răscumpărați apoi, Prin sânge scump ce-a fost adus De Domnul nost’, Hristos Iisus, De Mielul Cel neprihănit, Fără cusururi dovedit.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Că a venit Iisus Hristos, Din cer, la noi, în lume, jos, Cu apă și cu sânge. Iată: Apă și sânge, totodată. Iar Cel care mărturisește Acestea și le-adeverește, Acuma, pe acest pământ, Nu-i altul decât Duhul Sfânt. Iar acest Duh neîntinat, E adevăru-adevărat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa