Zaharia 12:6 - Biblia în versuri 20146 În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 În ziua aceea, îi voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jăratic sub o grămadă de lemne și ca o torță aprinsă într-un snop. Ei vor distruge, în dreapta și în stânga, toate popoarele din jur, în timp ce Ierusalimul va continua să rămână pe propriul lui loc. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 În acea zi îi voi face pe conducătorii celor din teritoriul numit Iuda ca pe un vas cu jeratic care este pus sub o grămadă de lemne și ca o torță aprinsă într-un snop! Ei vor devora în dreapta și în stânga pe toate popoarele din jurul lor – în timp ce Ierusalimul va fi locuit din nou pe propriul lui loc. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 În ziua aceea, voi pune căpeteniile lui Iúda să fie ca un cuptor de foc cu lemne și ca o flacără de foc cu paie. Ele vor devora la dreapta și la stânga toate popoarele de jur împrejur. Ierusalímul va fi locuit din nou în locul său, în Ierusalím. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn, ca o făclie aprinsă sub snopi; voi mistui în dreapta și în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăși la locul lui cel vechi. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 În ziua aceea voi face pe domnitorii lui Iuda ca o vatră de foc între lemn și ca o făclie de foc în snopi; și vor mistui pe toate popoarele de jur împrejur la dreapta și la stânga și Ierusalimul va locui iarăși în locul său, în Ierusalim. Onani mutuwo |
Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.
Un foc va fi casa pe care Iacov în stăpânire-o are, Iar a lui Iosif o să fie O flacără ce-i veșnic vie. A lui Esau casă se-arată Precum miriștea cea uscată, Pe cari focul o va aprinde. Jur împrejur o va cuprinde Și are să o mistuiască. Nimic n-o să se mai găsească Apoi, din casa cea pe care Esau în stăpânire-o are. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!
Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.