Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 În ziua aceea, voi preface Ierusalimul într-o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce vor încerca să o miște se vor răni; da, toate națiunile pământului se vor strânge împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 În acea zi voi transforma Ierusalimul într-o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei care vor încerca să o miște, se vor răni; da, toate popoarele pământului se vor aduna aliate împotriva lui!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 În ziua aceea, voi pune Ierusalímul să fie o piatră de povară pentru toate popoarele. Toți cei care vor fi împovărați de ea vor fi răniți. Se vor aduna împotriva lui toate neamurile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica vor fi vătămați și toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și va fi așa: În ziua aceea voi face Ierusalimul o piatră împovărătoare pentru toate popoarele. Toți câți se vor împovăra cu ea vor fi răniți; și toate neamurile pământului vor fi adunate împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 12:3
31 Mawu Ofanana  

Un neam sau o împărăție, Dacă n-au să-ți slujească ție, Cu moartea fi-vor pedepsite Și au să fie nimicite.


Un foc va fi casa pe care Iacov în stăpânire-o are, Iar a lui Iosif o să fie O flacără ce-i veșnic vie. A lui Esau casă se-arată Precum miriștea cea uscată, Pe cari focul o va aprinde. Jur împrejur o va cuprinde Și are să o mistuiască. Nimic n-o să se mai găsească Apoi, din casa cea pe care Esau în stăpânire-o are. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!


Atuncea, am să Mă răzbun, Căci slobozesc a Mea mânie Și las să curgă-a Mea urgie Asupra neamurilor care N-au vrut să-Mi deie ascultare.”


De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.


Căci silniciile pe care Le-ai săvârșit, fără-ncetare, Contra Libanului – vezi bine – Se vor întoarce peste tine. De pustiirile pe care Le fac ale pădurii fiare Vei fi-ngrozit și-nspăimântat, Pentru tot sângele vărsat, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Sau înspre cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.


În vremile de mai târziu, Eu împotrivă am să fiu, La cei care te asupresc. Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc. Îi strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă printre popoare, Mereu, în orișicare țară, Unde acum purtați ocară.


Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.


Ierusalimul se stârnește, În ziua ‘ceea, și jelește De la Hadadrimon pornind, Și la Meghidon încheind.


În acea zi – fără-ndoială – Lovesc caii cu amețeală, Iar cu turbare îi lovesc Pe cei care îi călăresc. Peste-a lui Iuda casă, Eu, Deschiși, Îmi țin ochii, mereu, Și-arunc orbire cailor Popoarelor neamurilor.


În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


În acea zi – fără-ndoială – Va arunca învălmășeală Domnul, în rândul tuturor Popoarelor neamurilor, Încât oștirile lor toate, Doar între ele se vor bate.


Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.


Zdrobit e cel ce va cădea, Pe-această piatră, chiar de ea! Cel peste care a picat Piatra, acela-i spulberat!”


Zdrobit e cel ce va cădea, Pe piatră și, de-asemenea; Cel peste care a picat Piatra, acela-i spulberat”?”


Aceste duhuri, de draci, sânt, Și pot să facă, pe pământ, Semne, cum nu s-au mai văzut, Căci au un lucru de făcut: Ele vor trebui, anume, Ca pe-mpărații de pe lume Să-i strângă într-un loc apoi, Spre a fi gata de război Când va veni ziua cea mare A Dumnezeului Cel care Atotputernic e, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa