Zaharia 10:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Printre popoare-i risipesc Și-acolo unde se găsesc, De Mine au să-și amintească. Cu-ai lor copii au să trăiască Și au să se întoarcă-apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Îi voi împrăștia printre popoare, iar ei își vor aminti de Mine acolo, în locuri îndepărtate. Ei și copiii lor vor trăi și se vor întoarce.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Chiar dacă îi voi împrăștia printre celelalte popoare, acolo la mare depărtare (de țara lor) își vor aminti de Mine! Ei și fiii lor vor trăi și se vor întoarce.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Îi voi semăna printre popoare, cei de departe își vor aminti de mine, vor trăi împreună cu fiii lor și se vor întoarce.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Îi voi risipi printre popoare și își vor aduce aminte de Mine în țări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor și se vor întoarce.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și‐i voi semăna între popoare și își vor aduce aminte de mine în țări depărtate: și vor trăi cu copiii lor și se vor întoarce.

Zaharia 10:9 Mawu Ofanana

Neemia 1:9

Dacă vă-ntoarceți, înapoi – La Mine – și veți fi păzit Tot ceea ce v-am poruncit, Atunci – chiar dacă v-ați aflat, În colțul cel mai depărtat Al cerului – să știți dar voi, Că vă voi strânge înapoi, În locu-ales, unde – mereu – Va locui Numele Meu.”

Estera 8:17

Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.

Isaia 44:21

Tu, Iacove, să iei aminte, Iar tu, Israel, ține minte Aceste lucruri, tot mereu, Pentru că tu ești robul Meu. Te-am întocmit, precum am vrut. Să nu uiți că Eu te-am făcut! Nu Mă uita, pentru că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu!

Isaia 64:4

Minunile ce le-ai făcut, Nicicând nu s-au mai fost văzut. De ele, nu a auzit Nimeni să se fi povestit, Căci în afara Ta, vreodată, N-a fost vreun dumnezeu să poată A face lucruri de-acest fel, Pentru cei cari se-ncred în el, Așa precum Tu ai făcut, Pentru cei care Te-au crezut.

Isaia 65:23

Degeaba n-au să mai muncească Și nu au să mai zămislească Copii, pe care-apoi, în țară, Să-i vadă cum au să le piară, Ci o sămânță vor fi – iată – De Domnul binecuvântată Și împreună vor putea, Cu ai lor fii, de a ședea.

Isaia 65:9

Căci o sămânță, Eu socot, Apoi, din Israel să scot. Din Iuda, un moștenitor Voi scoate și stăpânitor Am să-l așez, în munții Mei. În țară am să-i pun pe cei Care-Mi sunt robi, căci i-am ales Și dintre neamuri i-am cules.

Ieremia 31:27

Domnul a zis: „Iată, curând, Are să vină vremea când Casa lui Iuda și la fel Și casele lui Israel, Să le însămânțez, voiesc – Așa după cum plănuiesc – Cu o sămânță ce Îmi place, De oameni și de dobitoace.

Ieremia 51:50

Voi, cei care sunteți scăpați De sabie, fugiți, plecați! Cei din pământul depărtat, La Domnul vă gândiți de-ndat’, Și-apoi în inimi să vă fie Ierusalimul, pe vecie!”

Езекиел 6:9

Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.

Osea 2:23

Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”

Amos 9:9

Voi porunci și vânturată Are să fie casa care Neamul lui Israel o are, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Precum sunt grânele-așezate În ciur, spre a fi vânturate Ca nici un bob din câte sânt Să nu ajungă pe pământ, La fel, vântur casa pe care Neamul lui Israel o are!

Miheia 5:7

În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.

Fapte 8:1

Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,

Fapte 8:4

În acest timp, creștini-acei Care, prin jur, s-au risipit, Cuvântu-au propovăduit.

Romani 11:24

Tu dacă – din măslinul care Era sălbatic din născare – Ai fost tăiat și altoit, În cel ce bun s-a dovedit – Cum Domnul a găsit cu cale, Chiar împotriva firii tale – Atuncea, nu vor fi primiți, Să fie-n urmă altoiți, La locul lor, și cei pe care, Ramuri firești, măslinu-i are?”