Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 10:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Efraimiții vor fi ca niște viteji și inima lor se va bucura ca de vin. Fiii lor vor vedea aceasta și se vor bucura, iar inima lor se va veseli în Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Efraimiții vor fi ca niște luptători remarcabili; și inima lor se va bucura ca de vin! Fiii lor vor vedea acest lucru și se vor bucura; iar inima lor se va veseli în Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ei vor fi ca viteazul lui Efraím; Inima lor se va bucura ca de vin, fiii lor vor vedea și se vor bucura, se vor bucura și inima lor se va veseli în Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta și se vor veseli, inima lor se va bucura în Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Efraim va fi ca un viteaz și inima li se va bucura ca de vin: da, copiii lor vor vedea aceasta și se vor bucura; inima le va fi voioasă în Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 10:7
31 Mawu Ofanana  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


Iosif, atuncea, a cerut Slugii, la masă, să servească. Făcu așa, ca să primească – Atât mâncare, cât și vin – Mai mult decât toți, Beniamin. Și-ntr-adevăr, el a primit Mai mult, de cinci ori. Mulțumit, Iosif, cu-ai săi, a petrecut – Toți au mâncat și au băut.


Fiii, pe care au să-i nască Ai Tăi robi, au să locuiască În țară. Înaintea Ta, Sămânța lor, veșnic, va sta.


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


Doamne, în Tine mă-ncred eu, Și-n bunătatea Ta, mereu. Veselă e inima mea, Căci mântuire voi avea.


Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.


Inima noastră-n Dumnezeu Găsește bucurii, mereu, Căci ale noastre-ncrederi sânt Puse în al Său Nume Sfânt.


Robilor Tăi, Doamne le-arată Lucrarea Ta cea minunată, Iar slava Ta, fiilor lor!


În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!


Numai cel viu are să vie, Ca să Te laude, mereu, Așa precum fac, astăzi, eu. Tatăl face de cunoscut, Copiilor ce i-a avut, Credincioșia arătată De către Tine, Doamne. Iată


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.


Atunci, o cale vor avea Și-o inimă de-asemenea, Prin care va-nvăța oricine, Să aibă teamă-n veci, de Mine, Spre fericirea tuturor, Precum și a urmașilor.


Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.


Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară


În Domnul tot mă bucur eu! Al mântuirii Dumnezeu Îmi este El și pe vecie În El avea-voi bucurie!


Fiica Sionului să vie Cu strigăte de bucurie! De veselie plin, la fel, Să strige dar, și Israel! Veselă saltă! Te ridică Și tu, cea care îi ești fiică Ierusalimului! Să-ți fie Sufletul plin de veselie!


Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.


Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.


O! Cât sunt de înfloritori, Cât de frumoși și zâmbitori! Grâul cari o să se sporească, Pe tineri o să-i veselească, Iar mustul curge-va-n șuvoi Veselind fetele apoi.”


Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are,


La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.


Azi, pentru noi – copiii lor – A împlinit-o – cum v-am spus – Prin învierea lui Iisus, Așa precum fusese zis Și cum, în Psalmul doi, stă scris: „Iată că Tu ești Fiul Meu, Pe care azi, L-am născut Eu.”


De-aceea, limba mi-e voioasă, Iar inima mi-e bucuroasă; Chiar trupul îmi e fericit, Căci în nădejde-i odihnit,


A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.


În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


Rugându-se, Ana a spus: „În Dumnezeul Cel de Sus, Se bucură inima mea. Prin El, putere voi avea. Puterea mea, El a-nălțat-o Și nimeni n-a mai clătinat-o. Gura mi s-a deschis, pe dată, Contra vrăjmașilor, căci iată, Se bucură sufletul meu, De sprijinul lui Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa