Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 10:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Voi consolida Casa lui Iuda și voi salva Casa lui Iosif. Îi voi aduce înapoi, pentru că Îmi este milă de ei și vor fi ca și cum nu i-aș fi respins, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și Eu le voi răspunde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Voi consolida poporul numit lui Iuda și voi salva pe urmașii lui Iosif! Îi voi aduce înapoi – pentru că Îmi este milă de ei – și vor fi ca și cum nu i-aș fi respins; pentru că Eu sunt Dumnezeul lor, numit Iahve, și Eu le voi răspunde!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Voi întări casa lui Iúda și voi salva casa lui Iosíf. Îi voi face să se întoarcă, pentru că mă îndur de ei, și vor fi ca și cum nu i-aș fi respins, căci eu sunt Domnul Dumnezeu și le voi răspunde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Voi întări casa lui Iuda și voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei și vor fi ca și când niciodată nu i-aș fi lepădat, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor și-i voi asculta.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și voi întări casa lui Iuda și voi mântui casa lui Iosif și‐i voi aduce înapoi, căci voi avea milă de ei și vor fi ca și cum nu i‐aș fi lepădat: căci eu sunt Domnul Dumnezeul lor și‐i voi auzi.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 10:6
39 Mawu Ofanana  

Iată că al lui sprijin sânt: Cu mâna Mea îl întăresc Și cu-al Meu braț îl ocrotesc.


Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Cuprins fusesem de mânii Care, în suflet, Mi-au pătruns. O clipă, Fața Mi-am ascuns Atunci, de tine. Află dar Că Mă îndur – de tine – iar, Și-a Mea iubire o să ție De-acum și până-n veșnicie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit, Căci e al tău ocrotitor Și-ți este Răscumpărător.


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.


Fiii lui Iacov se arată A fi precum erau odată. Familia lui va rămânea Veșnic – apoi – în fața Mea, Iar Eu am să îi pedepsesc Pe toți cei cari îi asupresc.


Domnul a zis: „Atuncea Eu Voi fi chemat drept Dumnezeu, De semințiile pe care Neamul lui Israel le are. Popor al Meu, vor fi astfel, Toți cei crescuți din Israel.”


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


Domnul a zis: „Curând apare Un timp anume, vreme-n care Cu casele lui Israel Și de asemenea – la fel – Cu cele care-n Iuda sânt, Voi face un nou legământ.


Pe oameni, am să-i înmulțesc Și vitele-am să le sporesc. Ca mai ‘nainte o să fiți Iarăși, în urmă, locuiți Și mai mult bine – bunăoară – Vă fac, decât odinioară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată cum Mă voi fi lăsat, De Israel înduplecat Și iată ce voi face-apoi: Îl înmulțesc, ca și pe oi,


Îmi zise: „Fiu al omului Du-te de adă o bucată De lemn și scrie, de îndată: „Și pentru Iuda și la fel Pentru toți cei din Israel Care îi sunt tovarăși”. Ia Altă bucată și pe ea, Să scrii: „Lui Iosif, lemn pe care Neamul lui Efraim îl are Și-apoi casei lui Israel, A lui tovarășe”. Astfel,


„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”


Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”


Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”


Un foc va fi casa pe care Iacov în stăpânire-o are, Iar a lui Iosif o să fie O flacără ce-i veșnic vie. A lui Esau casă se-arată Precum miriștea cea uscată, Pe cari focul o va aprinde. Jur împrejur o va cuprinde Și are să o mistuiască. Nimic n-o să se mai găsească Apoi, din casa cea pe care Esau în stăpânire-o are. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!


Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”


„În ziua ‘ceea, Eu – vă spun – Pe toți cei șchiopi, am să-i adun, Pe cei pe cari i-am izgonit Și pe cei cari i-am chinuit.


Lăsați – de-aceea – au să fie, Până când naște-va cea care Va naște ce, de născut, are. Cei cari vor fi o rămășiță, Fiind din ai Săi frați – de viță – Se vor întoarce-n acest fel, La fiii cei din Israel.


De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.


Și neamurile vor vedea Aceste lucruri minunate Și au să fie rușinate, Cu toată marea lor putere. Au să rămână în tăcere, Cu mâinile la gură duse Și peste ea pecete puse, Și cu urechile-astupate.


Tocmai de-aceea, înapoi, Către Ierusalim apoi, Am să Mă-ntorc în mila-Mi mare, Ca să revărs a Mea-ndurare. În el, din nou se va vedea Că se înalță Casa Mea Și va fi iarăși colindat, Cu frânghia de măsurat.”


Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Dar pentru-această rămășiță Din a poporului vost’ viță, N-am să mai fac cum am făcut În vremile care-au trecut.


Acela care, tot mereu, Le este Domn și Dumnezeu – Atunci – o să le dea scăpare, Pentru că ei sunt turma care Cuprinsă-i în poporul Său Și-i va scăpa de orice rău!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa