Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 10:3 - Biblia în versuri 2014

3 „A Mea mânie s-a aprins Și-apoi către păstori s-a-ntins. Iată dar că acum voiesc, Pe țapi, ca să îi pedepsesc.” Al oștii Domn turma-Și veghează. Casa lui Iuda cercetează, Căci El are s-o facă-apoi, Cum e al Său cal de război, De slavă plin neîncetat Și-n bătălie încercat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 „Mânia Mea s-a dezlănțuit împotriva păstorilor și îi voi pedepsi pe țapi. Căci Domnul Oștirilor Își cercetează turma, Casa lui Iuda, și o va face asemenea calului Său maiestuos în luptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Mânia Mea s-a declanșat împotriva păstorilor; și îi voi pedepsi pe țapi – pentru că Iahve, Dumnezeul Armatelor, Își analizează turma. Această turmă este poporul numit Iuda; și îl va face să fie asemănător calului Său impunător în timpul luptei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Împotriva păstorilor s-a aprins mânia mea și-i voi pedepsi pe țapi. Domnul Sabaót a vizitat turma sa, casa lui Iúda, și-i va pune să fie drept calul splendorii sale în luptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 „Mânia Mea s-a aprins împotriva păstorilor și voi pedepsi pe țapi. Căci Domnul oștirilor Își cercetează turma, casa lui Iuda, și o va face ca pe calul Său de slavă în luptă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Mânia mea s‐a aprins împotriva păstorilor și voi pedepsi pe țapi! Căci Domnul oștirilor a cercetat turma sa casa lui Iuda, și‐i va face ca și calul său cel măreț în luptă.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 10:3
28 Mawu Ofanana  

Că te îndeamnă: „Înainte!”, Căci de departe calul simte Mirosul bătăliilor.


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.


‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.


Cu iapa ‘ceea minunată Care fusese înhămată La carul maiestos pe care Măritul Faraon îl are, Am să te-aseamăn eu, pe tine, Căci tu așa ești pentru mine, O, scumpă, a inimii mele,


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.


Iată, păstorii s-au prostit Și astfel n-au mai propășit, Pentru că ei au încetat, Pe Domnul a-L fi căutat. De-aceea, ei se pomenesc Că turmele se risipesc.


„De-aceea, Domnul oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Iată că am să-i pedepsesc! Cu sabia am să-i lovesc Pe tinerii aflați în țară Și-apoi, de foame au să piară Copiii din acest popor.


Dar după ce vor fi-mpliniți Cei șaptezeci de ani, să știți Că Eu, pe cel care-i pe tron, Drept împărat în Babilon, Am să îl pedepsesc. La fel, Se va-ntâmpla cu neamu-acel Care acolo e aflat. Pe toți îi pedepsesc de-ndat’, Pentru nelegiuirea lor. Apoi, țara Haldeilor, O voi preface în ruină.


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez!


Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.


Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-te să prorocești Pentru păstorii sufletești Ai neamului lui Israel. În contra lor, spune astfel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vai de păstorii cei pe care Neamul lui Israel îi are! Vai fi-va, de păstori-acei Care se păstoresc pe ei! Păstorii nu trebuie-n urmă, Ca să își pască a lor turmă?


Însă aceia din popor Cari țin la Dumnezeul lor, Atuncea se vor ține tari Și au să facă isprăvi mari.


În ziua jertfei Domnului, Pe fiii împăratului, Pe voievozi, pe orișicine Va îmbrăca haine străine Am să îi pedepsesc. Cu ei,


Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”


De-aceea, iată că vă zic: „Vai, da păstorul de nimic Care de turmă nu-ngrijește Și oile își părăsește! Pe braț, să-i cadă sabia! Pe al său ochi drept, cadă ea! Să se usuce brațul lui Și-apoi lumina ochiului Său drept ajungă să îi fie Întunecată, pe vecie!”


„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!


Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.


Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa