Zaharia 1:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ „Noapte era, când m-am uitat Și iată că am observat Un călăreț. Un cal avea Și-acela roșu se vădea. Omul și calul său s-au dus Sub un umbrar, între mirți pus. În urma lor, alți cai veneau: Albi, murgi și roșii se vădeau.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ M-am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ „Am privit în timpul nopții și am văzut un bărbat care era călare pe un cal roșu! El stătea între mirții din vale. În urma lui erau cai care aveau culoarea roșu, cafeniu-închis și alb.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ M-am uitat în timpul nopții și, iată, era un om călare pe un cal roșu. Stătea între mirții care erau într-o vale adâncă și în urma lui erau cai roșii, roibi și albi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Am văzut noaptea și iată un bărbat călărea pe un cal roșu și a stat între mirții care erau într‐o vale joasă și în dosul lui erau cai roșii, murgi și albi.

Zaharia 1:8 Mawu Ofanana

Geneza 20:3

Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. Pe împărat, S-a mâniat Și noaptea-n vis S-a arătat, Spunându-i lui Abimelec: „Iată, din viață-am să te trec, Din pricina femeii care Tu ai luat-o. Știi tu oare, Că este a altui bărbat?”

Geneza 46:2

Domnul, la Iacov, a venit Și-ntr-o vedenie-a vorbit: „Iacove! Iacov!” „Iată-mă! – Răspunse el. „Ascultă-Mă:

1 Regi 3:5

La Gabaon, Domnu-a venit Și într-un vis, El i-a vorbit: „Cere-Mi, acum, tot ce dorești, Căci negreșit, ai să primești.”

Neemia 8:15

Atunci, în țară, au trimis – Îndată – soli, prin care-au zis: „Grabnic, la munte să plecați, Căci trebuie să adunați Crengi de măslin și mirt. Apoi, Crengi de finic să strângeți voi; De-asemenea, să nu uitați Că trebuie să mai tăiați Crengi din copacii cei stufoși Și din măslinii rămuroși Care sălbatici se vădesc. Aceste crengi ne trebuiesc, Căci vrem, din ele, mai apoi, Să facem corturi, pentru noi, Așa după cum Domnu-a zis Și precum e, în Lege, scris.”

Iov 4:13

Eram, atuncea, adormit; Eram exact în clipa când, De-a nopții vise, al meu gând, Puternic, era frământat, Când omul este cufundat În somn adânc; eu am simțit

Кынтаря кынтэрилор 2:16

„Iată că prea iubitul meu Al meu este și-a lui sunt eu. El, turmele, și le-a lăsat Doar printre crini, la pășunat.

Кынтаря кынтэрилор 6:2

„Iată, iubitul meu, știu bine Că la grădina lui s-a dus – La straturile-n care-a pus Miresmele – și printre crini, Își paște turma, în grădini.

Isaia 41:19

Salcâmi, mirți, cedri au să fie Sădiți de Mine, în pustie. Sădesc măslini și chiparoși, Precum și ulmii cei umbroși; Și merișori turcești apoi, Pe lângă ei, mai pune-voi. Grădină fac dar, din pustie,

Isaia 55:13

În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Daniel 2:19

După aceea – negreșit – Taina i s-a descoperit, Lui Daniel, care-a avut O viziune și-a văzut Tot ceea ce s-a arătat În vis, marelui împărat. Vedenia ce o zărise, În timpul nopții o primise. Atunci L-a binecuvântat Pe Domnul Cel adevărat, Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului.

Daniel 7:13

În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.

Daniel 7:2

Iată dar, ce-a spus Daniel: „În visul meu, eu am zărit Cum vânturile-au izbucnit. Sunt cele patru vânturi care, Furioase, au suflat pe mare. Aceste izbucniri de vânt, Toate-ale cerurilor sânt.

Zaharia 1:10

Omul care s-a așezat Chiar între mirți, a cuvântat: „Ei sunt trimiși de Domnul Sfântul, Ca să cutreiere pământul!”

Zaharia 1:11

Cai-au vorbit Îngerului Venit din partea Domnului Și între mirți fusese-aflat: „Pământul l-am cutreierat Și iată că e liniștit, Fiind de pace-nvăluit!”

Zaharia 1:7

Nu apucase să apună, Încă, a unsprezecea lună, Căci douăzeci și patru zile Trecut-au din ale ei file. A unsprezecea lună-aflată În an, „Șebat”, este chemată. Anul al doilea se vădea, De când Dariu împărățea. Cuvântul Domnului, de sus, Veni atuncea și S-a dus La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido. Negreșit, La el, Cuvântul a venit, Pentru că se vădea proroc Al Domnului, în acel loc. Iată dar, ceea ce i-a spus Cuvântul Cel venit de sus:

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Numeri 12:6

Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.

Iosua 5:13

Când Iosua era aflat Pe acel câmp, și-a ridicat Ochii în sus și a zărit Un lucru care l-a uimit: Un om stătea în fața lui, Ținând deasupra capului, O sabie. Atunci, mirat, Iosua l-a și întrebat: „Cine ești tu? Ești dintre noi, Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,

Revelația 2:1

„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut

Revelația 6:2

Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.

Revelația 6:4

Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.