3 Le spune dar: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-l are, În acest fel a cuvântat: „Veniți la Mine, de îndat’, Pentru că doar astfel, apoi, Am să Mă-ntorc și Eu, la voi.”
3 Deci spune-le oamenilor acestui popor că Iahve, Dumnezeul Armatelor, le zice: «Întoarceți-vă la Mine!». Acestea sunt cuvintele lui Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor. «Dacă vă veți întoarce la Mine, Mă voi întoarce și Eu la voi!». Acestea sunt tot cuvintele lui Iahve, Dumnezeul Armatelor, care vă mai zice:
3 Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine», zice Domnul oștirilor, «și Mă voi întoarce și Eu la voi», zice Domnul oștirilor.
Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!
Dar când odihnă au avut Din nou, cu toți au început, Legea, de-a nu Îți asculta Și-a face rău în fața Ta. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au stăpânit. Iarăși, la Tine au strigat, Iar Tu, din nou, i-ai ascultat, Căci îndurare ai vădit, Pentru că iar i-ai izbăvit. De multe ori, poporul Tău Față de Tine-a făcut rău. Dar Tu, mereu, l-ai ajutat.
Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.
Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”
Da, am să-i smulg, însă apoi, Îi voi aduce înapoi, Pentru că-n îndurarea Mea, Ei – iarăși – parte vor avea De țara dată-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.
Deși mereu, v-au îndemnat: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău, pe cari îl are! Să lepădați faptele-acele Ce se arată a fi rele! Opriți-vă și veți putea, Stăpâni în țară-a rămânea!
„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”
„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”
Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!
„Israele, dacă apoi, Te vei întoarce înapoi, La Mine” – zice Dumnezeu – „Dacă asculți de glasul Meu Iar urâciunile, pe toate, Din fața Mea tu le vei scoate, Atunci n-ai să mai rătăcești.
„Cu toate-acestea, însă, voi Veniți și întrebați apoi: „De ce nu poartă un fecior, Pedeapsa făr’delegilor Tatălui său?” Iată, vă spun: Pentru că fiul este bun. Neprihănit s-a arătat Și cu dreptate a lucrat. Poruncile Mi le-a păzit, Iar legile Mi le-a-mplinit. De-aceea – negreșit – trăiește!
De făr’delegi, vă depărtați! De ele, să vă lepădați! De-o nouă inimă, apoi, Și de-un duh nou, faceți rost voi. De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?
Eu nu doresc nicicând, sub soare, Moartea acelui care moare” – A zis Cel care e mereu, Domnul, precum și Dumnezeu. „La Mine, vă întoarceți voi, Ca astfel să trăiți apoi.”
Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”
„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.
„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.
„Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați!
Din vremurile când trăiau Cei cari părinți ai voști’ erau, De-atuncea voi v-ați abătut Din calea Mea și n-ați făcut Așa precum v-am poruncit, Căci legile nu Mi-ați păzit. De-aceea, vă îndemn, pe voi, Să vă întoarceți înapoi, La Mine, căci atunci și Eu Mă-ntorc către poporul Meu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Voi, însă, nu M-ați ascultat, Ci ați venit și-ați întrebat: „În ce trebuie, oare, noi Să ne întoarcem, înapoi?”