Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Zaharia 1:18 - Biblia în versuri 2014

18 Îndată, eu mi-am ridicat Ochii în sus și m-am uitat. În clipa ‘ceea am văzut Cum patru coarne-au apărut!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată că erau patru coarne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Atunci am privit și am văzut patru coarne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată patru coarne.

Onani mutuwo Koperani




Zaharia 1:18
17 Mawu Ofanana  

Unul – zis Zedechia – care, Părinte, pe Chenana-l are, Coarne de fier și-a făurit Și-n acest fel a glăsuit: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Cu aste coarne, o să-i bată Ahab, pe Sirieni apoi. Când va porni acest război, Cu ele, o să-i biruiască Și are să îi nimicească!”


În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.


„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”


Atunci, spre Înger, m-am uitat Uimit și-apoi l-am întrebat: „Ce e cu coarnele acele? Ce vor ca să însemne ele?” El zise: „Aste coarne sânt Acelea cari, peste pământ, Pe Iuda l-au împrăștiat, Ierusalimul totodat’, Și au făcut, apoi, la fel, Și cu întregul Israel.”


Apoi, din nou eu am privit Și pe un om eu l-am zărit, Care în mână a luat O frânghie de măsurat.


Apoi, din nou când am privit, Un sul de carte, am zărit, Deasupra mea cum a zburat.


Îngerul care mi-a vorbit, Spre mine-n urmă a venit Și m-a-ndemnat zicând: „Privește, Și spune-mi dar, ce se zărește Că iese din locul acel.”


Pe urmă, iarăși am privit Și iată că am mai zărit Două femei care zburau. Cu vântul în aripi erau Și-mi păreau aripile lor Ca ale cocostârcilor, Când efa fost-a ridicată Și-ntre cer și pământ purtată.


Apoi, din nou eu am privit Și patru care am zărit. Acestea, dintre munți, ieșeau Și către mine se-ndreptau. Munții acei – de bună seamă – Mi se păreau că-s din aramă.


Când Iosua era aflat Pe acel câmp, și-a ridicat Ochii în sus și a zărit Un lucru care l-a uimit: Un om stătea în fața lui, Ținând deasupra capului, O sabie. Atunci, mirat, Iosua l-a și întrebat: „Cine ești tu? Ești dintre noi, Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa