Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Titus 3:8 - Biblia în versuri 2014

8 Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Acest mesaj este demn de încredere și doresc să insiști asupra acestor lucruri, astfel încât cei ce au crezut în Dumnezeu să urmărească să fie cei dintâi în fapte bune. Aceste lucruri sunt bune și de folos pentru oameni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Ce spun eu sunt lucruri care merită să fie crezute ca fiind adevărate! Și doresc să insist cu privire la ele; pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu, să fie motivați pentru (a face) fapte bune. Acestea sunt lucrurile benefice și utile oamenilor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 [Vrednic] de crezare este cuvântul și vreau ca tu să confirmi acestea pentru ca [toți] cei care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie primii în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Cuvântul acesta este vrednic de crezare; şi vreau ca să spui răspicat aceste lucruri, pentru ca cei care cred în Dumnezeu să fie primii la fapte bune. Acestea sunt bune şi folositoare pentru oameni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!

Onani mutuwo Koperani




Titus 3:8
26 Mawu Ofanana  

„Aduce oare – te-ntreb eu – Omul, folos lui Dumnezeu? Nici vorbă! Căci cel înțelept, Doar pentru sine e deștept.


Pentru că ei nu au știut, Pe Dumnezeu, să-L fi crezut Și pentru că se îndoiau De ajutorul ce-l aveau Din partea Lui, necontenit.


Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește.


În vie i-a trimis, iar când


Iisus strigă, atunci: „Oricine E-acela care crede-n Mine, Nu crede-n Mine, ci v-am zis: Crede în Cel ce M-a trimis!


Adevărat spun – Domnul vede – Celui ce-ascultă și-apoi crede, Cuvintele care le-am zis, Crezând în Cel ce M-a trimis, Veșnica viață-i va fi dată Și nu vine, la judecată.


„Tu ești nebună! Nu se poate!”– Au răspuns ei, atunci. Dar ea, Și mai puternic stăruia, Că el este. Ei au gândit: „E al său înger, negreșit.”


Acuma dar, omul acel Cari nu lucrează, însă, el, Credință numai, dovedește, În Cel care îl socotește – Pe păcătos – neprihănit, Ajunge-va ca socotit Să-i fie felul de gândire – Credința lui – neprihănire.


Fiindcă în credință-avem Același duh, și noi putem Ca să vorbim, căci am crezut La fel precum s-a petrecut În lumea veche, când s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Că „Am crezut și am vorbit”.


Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are.


Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;


Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


Numai al adevărului Cuvânt, să fie-n gura lui, Căci se vădește potrivit Cu-nvățătura ce-a primit, Putând a fi, astfel, în stare, Sfaturi să dea, la fiecare, Pornite dintr-o sănătoasă Învățătură și serioasă. Cu El, nebiruit, va sta Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


În tot ce faci, în ce vei spune, Pildă să fii, în fapte bune. De-asemenea, atunci când ai, Învățături, ca să le dai, Dovadă fă, de curăție – Neîncetat – de vrednicie,


„La toți, să le-amintești, să știe, Precum că trebuie să fie Supuși, mereu, stăpânilor Și-asemeni, dregătorilor, Gata fiind, mâna a pune, Pentru a face lucruri bune.


Doresc dar, ca ai noștri frați, Să se arate învățați, Primii a fi, în fapte bune. De-aceea, vreau a li se spune, Să nu mai stea neroditori; Să fie dar, folositori, Atunci când grabnice nevoi Se vor abate peste voi.


De care nu te-ai folosit, În alte vremi, dar, negreșit, Folositor îți va fi ție, La fel precum îmi e și mie.


Mereu – unii, pe alții – noi Să ne veghem trebuie-apoi, În dragoste să ne-ndemnăm Și-n fapte bune să lucrăm.


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa