Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Titus 3:6 - Biblia în versuri 2014

6 Pe cari, din ceruri, pe pământ, El, din belșug, le-a revărsat Și, din plin, nouă, ni L-a dat, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 pe Care L-a turnat peste noi din belșug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Și Dumnezeu a turnat din abundență Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 pe care l-a revărsat din belșug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;

Onani mutuwo Koperani




Titus 3:6
19 Mawu Ofanana  

Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut


Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.


Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.


El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


Pentru că iată, legea Lui, Dă viață în Hristos Iisus Și izbăvire mi-a adus, Acum, de Legea de păcat, Prin care, moarte-am căpătat.


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Smerenie, vreau să arătați Și cu blândețe, vă purtați; De-asemenea, fiți răbdători, Precum și îngăduitori Unii, cu alții; să vădiți, În acest fel, că vă iubiți.


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Spre cel care e Tit chemat, Copilul meu adevărat Întru credința ce-o păzim Și amândoi o-mpărtășim: Pace și har, să-ți dea, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Și-asemenea, Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa