Titus 3:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Atuncea, El ne-a mântuit, Nu pentru ce am făptuit Lucrând întru neprihănire, Ci pentru marea Lui iubire Și pentru marea-I îndurare, Vădită prin acea spălare A nașterii din nou și-apoi, Prin înnoirile din noi, Făcute de al Său Duh Sfânt,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ El ne-a mântuit, nu datorită faptelor pe care le-am făcut noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea adusă de nașterea din nou și prin înnoirea realizată de Duhul Sfânt,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Atunci, El ne-a salvat; și a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obținut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curați atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare –, el ne-a mântuit prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ El ne-a mântuit, nu datorită faptelor de dreptate pe care le-am săvârşit, ci datorită milei Lui. El ne-a mântuit prin spălarea naşterii din nou şi a reînnoirii făcute de Duhul Sfânt,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Titus 3:5 Mawu Ofanana

Iov 15:14

„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?

Iov 25:4

Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?

Iov 9:20

De am dreptate, știu prea bine Că gura mea mă osândește Căci El mă învinovățește Chiar dacă sunt nevinovat.

Psalmi 130:7

Israele, nădejdea toată Să-Ți fie-n Domnul așezată! Să ai, prin marea-I îndurare, Belșugul de răscumpărare!…

Psalmi 143:2

Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.

Psalmi 51:10

Apoi, în mine, eu aș vrea Ca Tu Doamne s-așezi, odată, O nouă inimă, curată. Un duh statornic, de la Tine, Care e nou, să pui în mine.

Psalmi 62:12

Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.

Psalmi 86:15

Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.

Psalmi 86:5

Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.

Isaia 57:12

Acum însă, voi arăta Cum e neprihănirea ta. Faptele tale – vei găsi – Precum că nu-ți pot folosi!

Езекиел 36:25

Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Matei 3:11

Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,

Luca 1:50

Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde.

Luca 1:54

Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare,

Luca 1:72

Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ,

Luca 1:78

Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat

Romani 11:14

Prin tot ce fac, caut mereu, Ca gelozie-n neamul meu, Să pot, în urmă, să stârnesc Și astfel, să îi mântuiesc Pe unii, din al meu popor.

Romani 11:6

Dacă prin har ea s-a făcut, Fapte, atunci, nu s-au cerut; Altminteri, harul dăruit, Nu mai putea fi, „har”, numit. Și dacă e prin fapte dar, Atuncea, nu mai e prin har; Altminteri fapta, niciodată, Nu poate fi, „faptă”, chemată.

Romani 12:2

Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.

Romani 3:20

Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”

Romani 3:28

Noi credem că, neprihănit, Acum, e omul, socotit, Doar prin credința arătată, Cari nu-i de fapta Legii dată.

Romani 4:5

Acuma dar, omul acel Cari nu lucrează, însă, el, Credință numai, dovedește, În Cel care îl socotește – Pe păcătos – neprihănit, Ajunge-va ca socotit Să-i fie felul de gândire – Credința lui – neprihănire.

Romani 9:11

Cei doi copii nu se născură Și astfel, încă, nu făcură Bine sau rău – dar, ca, mereu, Ceea ce Domnul Dumnezeu Mai dinainte-a stabilit, Pe veci să fie neclintit, Prin care astfel s-a făcut Alegerea cari n-a cerut Fapte, căci ea – de bună seamă – Este a Celui care cheamă –

Romani 9:16

Deci, nu atârnă – vedeți bine – De cel ce vrea și nici de cine Aleargă, ci de Dumnezeu Cari va avea milă mereu.

Romani 9:30

„Iată că Neamurile care Nu căutau cu-nfrigurare Neprihănirea, negreșit, Neprihănire-au dobândit Și-anume, cea care e dată Doar prin credința arătată.

1 Corinteni 6:11

Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”

Galateni 2:16

Totuși, pentru că bine știți, Că omul nu e socotit Prin fapte-a fi, neprihănit, Ci doar prin faptul că și-a pus, Credința, în Hristos Iisus, Crezut-am în Hristos și noi Pentru că vrem a fi apoi, În felu-acesta, socotiți În rând cu cei neprihăniți. Neprihănire, ne-ndoios, Dă doar credința în Hristos, Căci nimeni nu e socotit, A fi un om neprihănit, Pe seama faptelor pe care Legea-n puterea sa le are.

Efeseni 2:4

Dar Dumnezeu, Acela care Este bogat în îndurare – Prin faptul că, necontenit, Pe fiecare, ne-a iubit –

Efeseni 4:23

Și-n duhul minți-apoi, să știți, Necontenit, să vă-nnoiți,

Efeseni 5:26

Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,

Deuteronom 9:5

Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.

Coloseni 3:10

Acuma, voi ați arătat, Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat, Care, mereu, se înnoiește Și în cunoaștere sporește, În chipul Celui nevăzut, În care, el a fost făcut.

2 Timotei 1:9

Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,

Titus 3:4

Însă, s-a arătat apoi – Pentru întreaga omenire – O bunătate și-o iubire, Ce vine de la Dumnezeu – Mântuitorul nost’ – mereu.

Evrei 10:22

Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

Evrei 6:6

Iar după-aceea, s-a văzut, Cum că, la urmă, au căzut, Cu neputință e – să știți – Să fie, iarăși, înnoiți Și-aduși la pocăință dar, Pentru că ei răstignesc iar, Pe-al Tatălui Fiu – negreșit – Dându-L a fi batjocorit.

1 Petru 1:3

Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,

1 Petru 2:10

Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.

1 Petru 3:21

Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos