Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Titus 1:9 - Biblia în versuri 2014

9 Numai al adevărului Cuvânt, să fie-n gura lui, Căci se vădește potrivit Cu-nvățătura ce-a primit, Putând a fi, astfel, în stare, Sfaturi să dea, la fiecare, Pornite dintr-o sănătoasă Învățătură și serioasă. Cu El, nebiruit, va sta Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 să se țină de Cuvântul demn de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, ca să fie în stare să-i încurajeze și pe alții prin învățătura sănătoasă și să-i mustre pe cei ce se împotrivesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 În plus, trebuie să fie permanent în acord cu mesajul Cuvântului care prezintă adevărul; și astfel va promova o învățătură sănătoasă care îl va face capabil să ofere altora sfaturi bune și să îi înfrunte pe cei care i se opun.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 ținând cuvântul [vrednic] de crezare după învățăură, pentru ca să fie puternic și să îndrume la învățătură sănătoasă și să-i dojenească pe potrivnici.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 să se ţină cu tărie de cuvântul demn de încredere – cel învăţat, ca să fie în stare să îndemne în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe cei care vorbesc împotriva ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici.

Onani mutuwo Koperani




Titus 1:9
24 Mawu Ofanana  

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”


Să-mi scot dreptatea și, din plin, Mereu am să mă străduiesc! Nici o mustrare nu simțesc – Din partea inimii venită – Pentru perioada viețuită.


Doar adevăr îți însușește! Cumpără-ntr-una-nțelepciune, Și-nvățătură să adune Inima ta; priceperea, Mereu, să-ți fie strânsă-n ea! Asupra lor, tu să veghezi: Nicicând să nu le-nstrăinezi!


El cu putere-i înfrunta, În fața lumii, și-arăta, Din ceea ce-n Scripturi s-a spus, Cum că Hristosul e Iisus.


Dar dacă toți se dovedesc Precum că prorocii rostesc – Atunci când, întâmpla-se-va, Că o să intre cineva, Dintre necredincioși, sau cei Lipsiți de daruri – atunci ei, De toți, vor fi încredințați, Căci ei, de toți, sunt judecați.


Necontenit, să cercetați Orișice lucru, iar apoi – Ce-i bun – să țineți, pentru voi.


Deci, fraților, rămâneți tari Și-nvățăturile pe cari Voi, prin viu grai, le-ați auzit – Sau prin scrisori le-ați dobândit – Să le păziți, fără-ncetare, Ținând, de ele, fiecare.


Sau pentru cei ce sunt curvari, Ori sodomiți; pentru cei cari Sunt vânzători de oameni, sau Pentru cei cari obicei au Să jure strâmb; pentru oricine Care, în contră, se va ține Cu-nvățăturile serioase, Adevărate, sănătoase,


Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;


Să-ți ții credința, ne-ncetat, Precum și cugetul, curat, Pentru că unii l-au pierdut Și, din credință, au căzut.


Iată-un cuvânt adevărat, Cari trebuie-a fi ascultat Și care-i vrednic de primit!


Dacă-i învață cineva, Apoi, pe oameni, altceva – Învățături deosebite De cele propovăduite De către noi – și, îl vezi bine, Precum că el nu se va ține De-nvățătura Domnului Iisus, și de cuvântul Lui Care, evlavie, apoi, O să aducă, peste noi,


Vreau ca, dreptarul tuturor – Cel al învățăturilor Drepte – pe care, de la mine, L-ai auzit, să îl ții bine, Mereu, cu toată sârguința, Cu dragostea și cu credința Care se află, ne-ndoios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


Voiesc să iei dar, seama bine, Și tot ceea ce, de la mine, Neîncetat, ai auzit Atuncea când eu am vorbit Față de martori, să vestești Și tu apoi; deci, să vorbești Și altora cari se arată De-ncredere și, totodată, Se dovedesc a fi-n măsură Să dea la alți-nvățătură.


Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –


Rămâi dar, în continuare, Numai la lucrurile-n care Ești, pe deplin, încredințat, Pe care tu le-ai învățat, Căci știi cine ți-a dăruit, Tot ceea ce ai dobândit – Deci, ale tale-nvățături.


O vreme rea are să vie, Când oamenii nu au să fie, În stare, de a asculta, De-a suferi și-a căpăta O sănătoasă-nvățătură. Atunci, ei fi-vor în măsură S-asculte doar ceea ce vor – Deci, ceea ce le place lor – Și-nvățături au să își dea, După cum, poftă, vor avea.


Cărora trebuie, îndată, A le fi gura astupată. Oameni-aceștia buimăcesc Multe familii, și sădesc Învățături ce-s necurate, Cari nu trebuie învățate. Ei, un câștig urât, își iau, Din sfaturile ce le dau.


„Tu, însă, propovăduiește, Doar lucrul ce se potrivește Cu-nvățătura sănătoasă, Adevărată și serioasă.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Ceea ce-aveți, tare, apoi, Să țineți, până vin la voi!


Eu vin curând. Tu să veghezi, Necontenit, și să păstrezi Ceea ce ai, ca nu cumva, Să-ți ia cununa cineva.


Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa