Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Titus 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Prezbiterul, cum ți-am spus ție, Mereu va trebui să fie Un om curat, fără prihană, Lipsit de orice meteahană, Cu o femeie însurat, Cu fii care s-au arătat Că nu pot – pentru ne-ascultare Și nici pentru destrăbălare – Drept vinovați, a fi găsiți, Ci credincioși, sunt dovediți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Dacă este cineva fără vină, soț al unei singure femei, având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare, să-l pui responsabil ca prezbiter.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În acest sens, ți-am spus că prezbiterul este (acel om care trebuie să fie) deasupra oricărui reproș. Astfel, el trebuie să fie soțul unei singure femei, având copii credincioși cărora nu li se poate reproșa că sunt imorali sau neascultători.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 dacă cineva este fără cusur, bărbatul unei singure soții, dacă are copii credincioși, care să nu fie acuzați de dezmăț și să nu fie rebeli.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Prezbiterul trebuie să fie fără vină, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi, în afara oricărei învinuiri de depravare sau nesupunere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare.

Onani mutuwo Koperani




Titus 1:6
18 Mawu Ofanana  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


De cineva dacă-i păzită Legea, acela-i priceput Și e, de toți, bine văzut, Fiind cinstea tatălui său; Dar cel ce umblă doar la rău – Cu toți stricații după sine – Îi face tatălui rușine.


N-au voie să se însoțească Cu văduve, sau să-și găsească Neveste din rândul celor Lăsate de bărbații lor. Numai fecioare, vor putea, Ca de neveste, să își ia, Din fetele cele pe care Neamul lui Israel le are. Să-și ia o văduvă, ei pot, Doar de-i văduvă de preot.


Oprit e, văduvă, să-și ia Sau curvă și de-asemenea, Nici pe cea care-i despărțită De soț, ori este dovedită A fi spurcată. Soața lui, Din fiicele poporului, Are să fie, bunăoară, Și trebuie a fi fecioară.


Ei, de neveste, să nu-și ieie, Vreo curvă, sau poate-o femeie Cari, de bărbat, a fost lăsată – Ori una care e spurcată – Căci, pentru Domnul lor, se știe Că sfinți, ei trebuie să fie.


Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!


Irod, tocmai în vremea ‘ceea, Împărățea peste Iudeea. La el, un preot, s-a aflat Cari, Zaharia, s-a chemat; Era din a lui Abia ceată, Iar soața sa era luată Din fetele lui Aron – ea, Elisaveta, se numea.


Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.


De-asemenea, dragii mei frați, Vă mai rugăm, să îi mustrați Pe cei cari – fără îndoială – Trăiesc în neorânduială. Pe cei ce-s deznădăjduiți, Îmbărbătați-i! Sprijiniți, Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători, Necontenit, și răbdători.


Pentru că Legea nu s-a dat Pentru cei cari s-au arătat Că oameni sunt, neprihăniți, Ci pentru cei nelegiuiți; Deci, pentru cei cari – se-nțelege – Precum că sunt fără de lege, Pentru cei neevlavioși, Sau nesupuși, ori păcătoși, Sau pentru cei cari, fără teamă, Ucid chiar și pe a lor mamă, Ori pentru cei cari, bunăoară, Pe ai lor semeni, îi omoară,


Diaconii vor fi bărbați, Cu o nevastă, însurați, Cari știu, copiii, a și-i ține Și își conduc casele, bine.


În rândul celor cari aflați Se află împrejur tăiați, Sunt mulți flecari și bârfitori, Sau nesupuși și-amăgitori,


La Rama, s-a întors Elcana, Căci el o însoțea pe Ana. Pruncul, la Eli, rămăsese – Așa cum Ana promisese – Să crească-n fața Domnului Și să rămână-n slujba Lui.


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa